Aug 18
Macedonia lui Topârceanu
Făcut prizonier în primul război mondial, G. Topârceanu e internat într-un lagăr din Macedonia, mai precis în zona atribuită Bulgariei cu câţiva ani înainte. Descrierea pe care ne-a lăsat-o în memorile sale, un adevărat « exerciţiu de detestare », poate fi un bun antidot pentru « machedonii » din România care, referindu-se la ţinuturile pe care le-au părăsit, au tendinţa să privilegieze Macedonia antică a lui Filip şi Alexandru în pofida realităţilor otomane, pe urmă bulgăreşti, greceşti, albaneze sau sârbeşti cu care erau confruntaţi.
Macedonia, ţară muntoasă, de păstori şi zarzavagii războinici, zugrăvită în cafeniu de sepie pe harta luminoasă a Europei ; geografie încâlcită şi monstruasă care-mi dădea fiori de groază pe băncile şcoalei şi nota 4 în cataloage… Ţinut bincuvântat de Dumnezeu, numai spini şi piatră seacă, unde nici în visurile mele cele mai urâte nu mi-am închipuit că voi ajunge să trăiesc vreodată. Macedonia, pământ cu trecut istoric, unde civilizaţia antică s-a infiltrat odată, de jos în sus, ca o apă subtilă, şi s-a retras apoi înderăt, de sus în jos, fără să lase în urmă o picătură ; amfiteatru de stânci răscolite de cutremur, cuib de anarhie endemică, amestec de rase învrăjbite, care de care mai încruntată şi mai brahicefală, care se sfâşâie între ele de atâta vreme cu dinţii şi se violează reciproc, până ce-au ajuns să fuzioneze în această perlă – homo balcanicus – tip unic pe faţa pământului, european prin definiţia geografică şi comitagiu din naştere. Macedonie, provincie cu oraşe cât podul palmei şi sate spânzurate ca nişte cuiburi de gaie pe coasta muntelui de frica bandiţilor, ca să nu poţi ajunge până la ele nici cu căruţa, nici cu avionul ci numai călăre de-a-ndaratele pe catâri dresaţi anume să te zvârle în prăpastie ; ţară de moravuri patriarhale şi curate unde o femeie prinsă cu altul este înjunghiată pe loc şi tăiată bucăţele, ca o simplă oaie, pentru respectul tradiţiei şi onoarea gorilei ofensate… Macedonie, frăgezimi de păşuni întinse pe platouri înalte din împărăţia ţânţarilor * ; piscuri de cremene fulgerată, de unde se văd până la capăt râuri subţiri cu strălucire de mercur stagnând pe fundul văilor aride ; cer de porţelan opac, lăptos la zenit şi azuriu pe poale… dimineţi albastre şi asfinţituri lungi de aur… amiezi toride cu soare canibalic, răspândind o lumină de calcar peste terase de pietroaie calcinate şi coline joase de ţărână uscată, cu iarbă rară şi săracă, lipită pământului…
S-ar putea întâmpla ca Macedonia să nu fie tocmai aşa cum o zugrăvesc eu. Dar ce-are a face ? Aşa mi-o arată mie acum perspectiva vremii şi, poate, ciuda că mi-am irosit acolo câeva luni din viaţă în captivitate.
De fapt, văzută obiectiv, Macedonia e şi mai urâtă. Munţii ei sunt alocurea ceva mai păroşi decât i-am descris eu ; oraşele sunt şi mai mici, satele şi mai amărâte…
Memorile de război ale lui Topârceanu au fost reeditate la Humanitas anul acesta cu o excelentă prefaţă de Daniel Cain care reconstituie contextul istoric corespunzând întâmplărilor relatate. « Tinţari, etnonim pejorativ care îi desemnează pe vlahi (aromâni, meglenoromâni) », este precizat într-o notă din această ediţie în legătură cu « împărăţia ţinţarilor ». Aceasta este unica referinţă, indirectă si chiar problematica poate, la aromâni.
Desigur, stereotipurile cu care se joacă scriitorul ilustrează cu măiestrie « balcanismul » fabricat din exterior pe care Maria Todorova l-a reconstituit şi criticat în cartea sa.
Două observaţii însă.
Primo, român fiind, Topârceanu e şi el balcanic în felul lui si, mai ales, foloseşte stereotipuri similare când evocă în aceleaşi memorii comportamentul compatrioţilor lui.
Secondo, stereotipuri similare stau la baza imaginii despre Aromânii veniţi în România din « Macedonia », provincie hiper-mediatizată în ultimile decenii ale Imperiului otoman, cunoscuţi sub numele de « macedoneni », imagine care se perpetuează până astăzi. Negativă, această imagine alterneaza, în funcţie de context si de intentile celor care o vehiculează, cu aceea pozitivă alimentată de românismul cvazi-fanatic atribuit aromânilor şi, mai rar, cu imaginea construită pornind de la eventualii lor strămoşii romani, greci sau macedoneni.
Extrasul citat figurează la paginile 110-111.
21 August 2017 à 5:09 pm
Dezbatere pe tema “Aromânii adevaratii urmasi ai macedonenilor din antichitate” ? 22-23 august :
Kira Mantsu : Nicolas, “antidotul” trebuie sa-l administrezi altor etnii care, neavând nici o legatura cu Macedonia, ridica monumente supradimensionale lui Filip si Alexandru… Armânii, stim, au venit de pe altra planeta, nu sunt popor, nu au limba, nu au radacini si, mai grav, nu au nici dreptul la mit, asa cum au cei care au state nationale! Insa, poezia are toate drepturile… Iata un fel de “antidot”!
*
Nicolas Trifon (NT) : Nu văd cum aş putea interveni într-o discuţie despre credinţele unora dintre semenii mei, coetnicii mei aş zice, pe care personal nu le împărtăşesc, în cazul de faţă pe tema « aromânii sunt adevaraţii urmaşi ai macedonenilor lui Alexandru din Antichitate », acesta din urmă devenind astfel în ochii lor un fel de figura tutelară a aromânilor. Mai ales atunci când asemenea credinţe sunt prezentate ca aparţinând domeniului mitului, cum o sugerează Kira în comentariul său. Nu m-aş putea pronunţa asupra faptului ca un asemenea mit este sau nu este mai justificat la aromânofoni decât la grecofonii, slavofonii si chiar albanofonii de astazi din Balcani. Sunt oare primii mai întreptăţiţii decât vecinii lor sa se revendice de la un asemenea mit având în vedere ca ei nu sunt recunoscuţi ca popor, că nu au stat nici statut specific ? De ce nu, atâta vreme cât este vorba de o compensaţie : « măcar atâta sa aibă si ei » Din acest punct de vedere, nu este exclus să găsim şi printre unii vecini ai aromânilor persoane dispuse să le acorde o asemenea favoare din condescentenţă sau din empatie efectivă. Perspectiva nu este prea încurajatoare dar mai bine decât nimic !
Lucrurile se complică atunci când cei seduşi de acest mit trec la viteza superioară, şi invocă diverse teorii pseudo-savante pe tema « aromâna este de fapt mama limbii latine sau chiar a grecilor antici ! » intr-o perspectivă politică precisă : satisfacerea unor revendicări privind drepturile specifice de care aromânii ar trebui să se bucure în aceiaşi măsură ca şi vecinii lor. Recunoaşterea unicităţii relaţiei aromânilor cu prestigioasa dinastie a lui Filip si Alexandru, unicitate la care aspiră şi vecinii lor greci, slavi sau albanezi, devine astfel una dintre condiţiile sine qua non pentru satisfacerea revendicărilor lor.
Inutil, cred, să ne întindem asupra motivelor pentru care acest demers este condamnat din start. Cine îşi poate imagina că asemenea argumente pot avea vreo trecere la compatrioţii aromânilor din Balcani dispuşi eventual să manifeste o anumită formă de deschidere, ca să nu mai vorbim despre interlocutorii lor din Uniunea europeană care ar putea interveni în favoarea revendicărilor aromânilor ?
PS Pentru a evita orice neînţelegere, trebuie să amintesc poate că poezia întreţine o relaie complexă cu mitul sau mai bine zis cu miturile, acela despre care vorbim aici, protonaţional, fiind doar unul dintre ele. Cititorii poeziilor Kirei Mantsu, lui Yorgyi Vrana şi Spiru Fuchi o ştiu foarte bine. A priori aceasta relaţie nu este incompatibilă cu luarea în considerare a realităţilor aromânsti de ieri si de azi aşa cum se prezintă ele obiectiv. Problema apare în momentul în care în numele poeziei aceste realităţi sunt puse între paranteze sau de-a dreptul negate.
*
Iorganda Mihai Nu sunt istoric. Sunt un aroman care se intreaba ca multi altii: de ce Alexandru Macedon? De ce nu elin bulgar sau sarb?
*
NT Să stiţi ca niciun istoric serios nu se aventurează cu ipoteze în acest domeniu, nu e uşor poate de acceptat însă există întrebări pentru care nu există raspuns, în general pentru simplu motiv că aceste întrebări sunt lipsite de sens. Cât priveşte legătura între Alexndru cel Mare şi popoarele care locuiesc acum în sud-estul Europei, fantezia balcanicilor, inclusiv a unor aromâni, este fără limite…
*
Iorganda Mihai Am pe noptiera cartea D.niei voastre:Armanjlji iutsido,iuva.Am citit-o si m-a impresionat arealul de raspandire al macedonenilor.De ce atunci sa nu-l revendicam pe Alexandru?
*
NT Să stiţi ca niciun istoric serios nu se aventurează cu ipoteze în acest domeniu, nu e uşor poate de acceptat însă există întrebări pentru care nu există raspuns, în general pentru simplu motiv că aceste întrebări sunt lipsite de sens. Cât priveşte legătura între Alexndru cel Mare şi popoarele care locuiesc acum în sud-estul Europei, fantezia balcanicilor, inclusiv a unor aromâni, este fără limite…
Iorganda
*
Iorganda Mihai Am pe noptiera cartea D.niei voastre:Armanjlji iutsido,iuva.Am citit-o si m-a impresionat arealul de raspandire al macedonenilor.De ce atunci sa nu-l revendicam pe Alexandru?
*
Nt Între arealul de raspândire al macedonenilor lui Alexandru la sfârsitul secolului al IVlea, odata cu imperiul cucerit de Alexandru, si arealul de raspandire a aromânilor, gratie mobilitatii lor si mai târziu gratie comertului pornind sa zicem din secolul X când sunt atestati prima data, avem de a face cu doua contexte istorice totalmente diferite. Trebuie multa imaginatie, as spune fantezie, ca sa telescopezi aceste epoci si sa stabilesti o genealogie. Ca sa nu mai vorbim de schimbarile care au avut loc în provincia romana Macedonia fondata în 146 înainte de Cristos si de provincia bizantina dupa împartirea Imperiului roman din 395 dupa Cristos pâna la sosirea slavilor, avarilor, etc. , adica de perioada în care începe sa se poata vorbi de o populatie vorbind o limba derivata din latina populara din care provin si aromânii. Bineînteles, ei, si nu numai ei, pot sa-l revendice pe Alexandru, dar la ce bun ? Ca sa intre în concurenta cu grecii sau cu macedonenii (de limba slava) pe o problema reputata insolubila ? Isi imagineaza cineva ca organismele internationale susceptibile sa intervina în favoarea drepturilor specifice ale aromânilor ar fi sensibile la asemenea pretentii istorice ? Incapacitatea celor care vor sa faca din Alexandru un fel de figura tutelara a armânilor de a formula un raspuns cât de cât coerent la aceste întrebari de ordin politic si insistenta de care dau dovada lansându-se în speculatii istorice nesabuite mi se par dezesperante.
*
Maria Pariza Mulțumim Nicolas Trifon, că ajuți să nu picăm în cea mai absurdă HIPERIDENTITATE – emoțională.Eu zic că e mai sănătos să-l revendicăm pe IIsus Hristos – că nu contestă nimeni că suntem buni creștini!!! :)))
*
Vasile Dimaca Nicolas Trifon Sunt de acord cu recenta postare a dvs referitoare la armâni și Alexandru Makedon. Nu înțeleg de ce trebuie să ne întoarcem la un trecut atât de îndepărtat și care nu ne ajută cu nimic. Nici „mitul” nu ne este de folos. Important este ca aromânii să nu mai fie divizați, un punct de vedere redat în cartea mea Realități și controverse din viața aromânilor, pe care v-am dat-o și dvs. Mai concis, părerea mea rezultă din introducerea la domeniul dimacavasile.ro în care este prezentată cartea pe net.
p.s. Regret că v-am dat un exemplar editat cu unele erori de corectură. Cartea a fost corectată și retipărită
*
Kira Mantsu Vasile Dimaca: Da, dle Dimaca, stati linistit! Armânii nu au nimic comun cu Macedonia! Si stiti de ce: pentru ca Armanii sunt extraplanetari! Ma mira cu câta bucurie va exprimati aceasta teorie! Insa multi armâni, printre care ma numar, isi definesc astfel identitatea, genial definita de poetul nostru:
YIORYI VRANA: “Ce înţeleg eu din identitatea mea aromânǎ ?
Elenitate nordicǎ sau mai precis interpenetrare spiritualǎ eleno-tracă, aventură macedoneanǎ, elenism, Macedonia romanǎ, Via Egnatia, imperiul roman de rǎsǎrit şi nostalgia imperialǎ romanǎ, spirit bizantin, ortodoxie şi latinitate ( inclusiv limbǎ latinǎ ), ştergerea chipului, jertfa, exilul şi catacomba.
Aşadar o identitate mozaicatǎ. În nici un caz elenitate purǎ, tracism pur, latinitate purǎ, etc., cum înţeleg mulţi din compatrioţii mei.
Identitatea mea aromânǎ – o sintezǎ obscurǎ şi o sumǎ de fricţiuni.”
“Tsi aduchescu mini ditu identitatea a mea armânească? Elenitati ditu Njeadzănoapti ică ma ghini dzâsu interpenetrare spirituală eleno-tracă, aventura machiduneană, elenismu, Machidunia romană, Via Egnatia, Amirăria Romană ditu Apirită shi nostalgia imperială romană, spiritu bizantinu, orthodoxie shi latinitati (sh-cu limba latină), ashtirdzearea a prosuplui, curbanjea, surghiunea shi catacomba. Tsi va s-dzâcâ unâ identitati mozaicată. Nu elenitati schetă (pură, chischină), tracism pur, latinitati pură shi ashi ma largu ashi cum achicăsescu multsă ditu simpatriotslji a mei. Identitatea a mea armâneascâ – una sinteză obscură shi ună sumă di ncuntrări.”
*
Maria Pariza Da, trebuie să acceptăm asta..o identitate de excepție. Nici o națiune mare nu va avea vreodată toate cărțile spre a putea să ne revendice cu totul, poate gusta bucățele din datul nostru de la Domnul, dar nici armânii nu s-au dăruit niciodată cu totul vreunei națiuni. S-au simțit excepțional în Imperii, evoluția lor a înflorit numai în imperii, Cred că o să le priească minunat Uniunea Europeană… Nu credeți că acesta este secretul rezistenței noastre????Să nu îmbrățișăm extremele???Să dăm câte un deget, așa cui are nevoie, dar niciodată toată mâna??? Zic și eu așa….din puțul dorinței mele…de a exista cu demnitate..
*
Kira Mantsu Dna Pariza: toate istoriile nationale sunt pline de “absurditati”! Discutia a deviat si pierdem energie degeaba: armânii nu vor avea niciodata o istorie scrisa, acceptata de organismele internationale, pentru simplul fapt ca nu putem avea o “istorie nationala”! Si, la ce ne-ar folosi? Astazi identitatea are mai mult conotatii personale… Te simti ceea ce vrei/crezi…Sper ca in Europa de mâine sa disparâ tot ce inseamna “nationalism”! Noi, Armânii, nu putem fi catalogati ca “nationalisti” pentru simplul fapt ca nu avem stat, natiune – in sens national! Lasati-i macar pe armâni sa creada in ce vor…nu vor deranja pe nimeni…In poezia armâneascâ tema Macedonia este ca un fir rosu…Explicatia este greu de dat aici, asa cum eu nu pot explica nimanui de ce la 1983, in cartea mea “Steua di dor” cântam Macedonia, Alexandru, Pella etc.! S-himu ghini shi daima deadunu tu Vrearea trâ LIMBA!
*
Nt Maria Pariza Cam asa gândesc si eu, nu stiu daca aromânii au avut vreun merit particular adoptând o astfel de pozitie, a fost mai de graba sa fie, esentialul însa este ca o asemenea pozitie este poate unica rezonabila pentru toate diversele componente etnice, nationale, religioase, sociale etc în Balcani… N-ar fi rau, cred, sa fim atenti si sa o asumam cu modestia care se cuvine.
*
Vasile Dimaca 1.Să nu exagerăm, n-am afirmat că aromânii au venit de pe altă planetă. Sunt de acord că ei au „spiritualǎ eleno-tracă, aventură macedoneanǎ, elenism, Macedonia romanǎ, Via Egnatia…” etc, dar toate acestea nu au nici o legătură cu numele lor. Ei s-au numit armâni din cele mai vechi timpuri, exonimele vlahi, macedoneni (makedoni), aroumunen etc le-au primit ulterior de la greci, români, nemți etc. Argumentele în favoarea numelui de armân le-am prezentat în carte (nu le mai repet), așa cum am explicat și adaptarea diferită a acestui endonim în România (aromân), în Franța (aroumain) etc. Nu putem obliga celelalte popoare, dar este bine ca noi să ne spunem numai armâni. Nu înțeleg ce am câștiga dacă ne-am numi makedonarmâni. (putem să fim comunitatea armânilor, nu a makedonarmânilor).
2. Regret că nu-mi sunt contrazise argumentele pe care le-am menționat, ci numai părerea că nu agreez exonimul makedon. Cei din Tesalia nu se simt makedoni, după cum nici asăneștii nu erau makedoni. Am întrebat: nu suntem același neam cu ei?
3. Tot ce-mi doresc este ca aromânii să nu fie divizați, așa cum au fost tot timpul. Dacă noi am afirma, cu toții, că suntem armâni, nu s-ar supăra nimeni, în timp ce etnonimul makedon, agreat de unii, supără pe alții, și nu este bine. Pentru a ne salva trebuie să facem compromisuri, dar, cum a constatat și regretatul Tiberiu Cunia, aromânii nu sunt dispuși la negocieri. Am convingerea că pentru toate divergențele se pot găsi soluții.Liderii aromânilor ar trebui să-și expună direct opiniile, iar marea masă tăcută, care nu-și pune probleme referitoare la viitorul armânilor, s-ar orienta după ei, dacă toți ar vorbi pe aceeași voce.
D-na Kira, am afirmat că vă apreciez în mod deosebit creația literară, nu sunt supărat nici că nu sunteți de acord cu opinia mea. Dacă nu se poate, rămânem diferiți. Numai bine.
*
Kira Mantsu JOHN NANDRIS: THE ENDURING IDENTITY, SOCIAL BEING, AND MATERIAL CULTURE
OF SOUTH-EAST EUROPEAN LATINITY
John Nandris FSA
Institute of Archaeology
University College London
“The mountaineers, whom Alexander was at one stage driven to rebuke in their own language [which was not Greek] were shepherds and soldiers essentially not unlike the Vlahs. The male-dominated institutions of the celnik or tselingata among the Aromani and Albanians, with their patterns of honour, family and patronage, more closely mirror Macedonian society than Greek. In retrospect it seems to matter very little whether the Macedonians were northerly Greeks or southerly Thracians.”
22 august pagina facebook a lui Tacu Piceava
Dreptul la replica la articolul lui Nicolas Trifon apărut pe facebook in data de 21.08.2017
1. N. T.: Nu văd cum as putea interveni într-o discutie despre credintele unora dintre semenii mei, coetnicii mei as zice, pe care personal nu le împărtăsesc, în cazul de fată pe tema « aromânii sunt adevaratii urmasi ai macedonenilor lui Alexandru din Antichitate ».
Răspuns D.P.:
Datele istorice ne spun că aromânii (machidonii, makidon-armânii) sunt urmasii, nu adevăratii urmasi (de parcă ar fi si altii), cum spuneti dv., ai macedonenilor lui Alexandru si Filip din Antichitate».
Că domnia voastră, domnule Trifon, nu sunteti de acord cu această realitate istorică, nu este problema noastră, a armânilor (machidonilor), ci numai a domniei voastre.
Prin această afirmatie dv. sustineti ideile istoricilor politruci ultranationalisti din România shi din celelalte patru tări balcanice, care s-au infruptat din teritoriul Macedoniei in anul 1913. Si-au impărtit atunci nu numai teritoriul, ci si toată populatia armânească, exceptând cea revenită României. Imediat după anul 1913, tările balcanice, toate cu vederi ultranationaliste, au trecut in fortă la asimilarea acestei populatii armânesti autohtone. Din fericire nu au reusit până acum. Nu s-au lăsat mai prejos nici politrucii ultranationalisti din România, care au căutat pe toate căile să-i asimileze pe aromâni.
Dacă nu au reusit acest lucru timp de aproape 100 de ani, adică să asimileze acea populatie armâneascâ de vreo 62.000 de suflete, venită din Macedonia, au adoptat o politică de fortă, precum cea sovietică, si in anul 2013, in ziua de miercurea neagră (pentru noi, armânii) din luna mai, printr-o lege nedreaptă si inumanâ, legea 222, i-a trecut pe aromâni in categoria români de pretutindeni, pentru a nu le da niciun drept specifi etniei lor armânească. Luând in considerare afirmatia dv., noi vă trecem in categoria celor care au intiat si au votat această păguboasă lege 222. 05.2013.
2. N.T.: Nu m-as putea pronunta asupra faptului că un asemenea mit (al lui Alexandru Macedon n.a.n) este sau nu este mai justificat la aromânofoni decât la grecofonii, slavofonii si chiar albanofonii de astazi din Balcani.
Raspuns D.P.:
Dat fiind faptul că ei, aromânii (makidon-armânii), sunt urmasii populatiei macedonene antice (câ doar nu s-au format ei din coacervate sau au picat din cer pe teritoriul Macedoniei) au tot dreptul să-l aibe ca mit pe Alexandru Macedon. Au existat cumva in acea perioadă, a lui Alexandru Macedon, pe teritoriul Macedoniei grecofonii, slavofonii sau albanofonii?? Nicidecum! Si nici românofoni nu au trăit pe acest teritoriu al Macedoniei antice!
3. N.T.:Sunt oare primii (armânii n.a n.) mai întreptătiti decât vecinii lor sa se revendice de la un asemenea mit având în vedere ca ei nu sunt recunoscuti ca popor, că nu au stat nici statut specific ?
Răspuns D.P.:
Da, au tot dreptul aromânii să se considere primii si singurii care-l revendică pe Alexandru Macedon ca mit al lor, asa cum am spus putin mai sus.
Vecinii armânilor, precum grecofonii, slavofonii sau albanofonii, precum si vecinii carpatici, românofonii, au dreptul să si-i revendice ca mit eroii lor si nu ai armânilor (makidon-armânilor). Că de aceea el, marele Alexandru, se numeste din totdeauna Alexandru Makedon si nu altfel, cum ii spun vecinii balcanici si carpatici.
Si dacă armânii (makidon-armânii) nu au stat, (deocamdată, vorba lui Santa Todi, ce i-a spus-o in august 2002 consilierului lui Vasile Dâncu, când ne-am dus in audientă să cerem recunoasterea armânilor ca monoritate aparte), nu inseamnă că ei nu au dreptul să-si revendice drepturile si miturile lor!
4. Dv., domnule Trifon – regretabil, din punctul meu de vdere, că un om de cultură asa de bine informat, precum domnia voastră -, căutati să luati dreptul de revendicări nu numai al populatiei armânesti din Macedonia si de pretutindeni, ci si al poetilor reprezentativi ai armânilor!
Mare eroare, domnule Trifon! Până si Ceausescu si regimul său ii respectau pe scriitori si pe poeti, mai mult decât domnia voastră!
De aceea voi reda in final spusele poetei Kira Mantsu, ce sunt ca un adevărat antidot (substantă care neutralizează actiunea unei otrăvi): Nicolas, “antidotul” trebuie sa-l administrezi altor etnii care, neavând nici o legatura cu Macedonia, ridica monumente supradimensionale lui Filip si Alexandru… Armânii, stim, au venit de pe altra planeta, nu sunt popor, nu au limba, nu au radacini si, mai grav, nu au nici dreptul la mit, asa cum au cei care au state nationale! Insa, poezia are toate drepturile… Iata un fel de “antidot”!
Cel mai teribil antidot,
Pentru un aromân prodot,
De-al Alexandru strenepot,
Ce gândeste ca un robot
Si ca un brav fanariot,
Este să-l dai la un coiot
Si să-l confunde cu un piscot!
*
Stelica Aragea Domnule doctor , știți că și eu sunt de aceeași părere ! Felicitări pentru răspunsul clar și convingător dat ! Într-adevăr , anul 1913 a fost ultimul prilej istoric de a ne făuri un stat independent , nu pe teritoriul altora , ci pe pământul strămoșesc ; nu degeaba au numit acest ținut MACEDONIA atăt romanii căt s și otomanii ( nu mai vorbesc de faptul că teritoriul ns , la început , era mult mai întins). În acel an , respectiv 1913 , granzii lumii de atunci nu trebuia decât să ia act de ce-au făcut romanii și turcii și să dispună transformarea denumirii din provincia otomană MACEDONIA în statul Macedonia , celelalte lucruri fiind deja aranjate și verificate de sute de ani …Din păcate , jocurile ascunse , pe sub masa tratativelor , ale puternicilor timpurilor de atunci , coroborate cu lipsa unor lideri de-ai noștri care să se bată pt. interesul national ( inclusiv trădări din partea unora de-ai ns.), ne-au dus la pierzanie , unii dntr-ai nostri fiind “preluați” de statele ciopârțitoare ale teritoriului ns , alții fiind nevoiți să meargă pe calea pribegiei în lumea largă…
DP Multumesc pentru raspunsul competent.
*
Costa Dica Eu, domnule Piceava,sunt alaturi de demersul dvs de-a arata intregii lumi adevarata istorie a neamului nostru. Regret din adâncul fiintei mele faptul ca armâni de-ai mei cultiva politicile kivernisilor de adopție.
*
Dumitru Piceava Este o politica la diversi armani care au scos si ei doua carti si acum trambiteaza pe net aberatiile lor cum ca armanii nu au nimic comun cu macedonenii lui Alexandru si Filip. Unul din ei este Trifon, altul este nepotul meu Alexandru Gica, G. Vrana. si altii. Nu de acum actioneaza acest grup bine organiza, ci de mult timp. Pacat este ca nu reactioneaza la astfel de postari multi armani care cunosc aceasta problema. Nu ne erau de ajuns alde Papari, Hasoti, Lascu, pe de o parte si Samara, Canacheu si gastile lor de informatori pe de alta parte, ca vin alde Trifon, oameni cultivati si ne lovesc pe la spate! Pacat.
*
Marian Ghioca Romanii au stăpânit destul de mult Macedonia istorică.Suficient de mult încât…modul lor de a conduce(bazat pe trădări,realizare de obiective prin orice mijloace sau “călcatul pe cadavre”) să fie asimilat/implemantat populației autohtone…
*
Vasile Cotabita Asa, si? Qui prodest? Oricare teorie am aborda, rezultatul e acelasi! Teoria victimizarii sau autovictimizarii armanilor? Am gasi argumente! Teoria inculparii statelor din jur, mai ales a Romaniei? Oho, am gasi argumente( macar ca s-lacomit sa ia, dupa cel de al doilea razboi balcanic, un teritoriu pe care l a stapanit 27 de ani si cu ce folos? A, a fost platit cu lacrimi si sange, mai ales de armani!!! Dar nu putem vorbi de teoria ” donatorilor universali”, in speta, armanii? Pe unde au trait, traiesc contribuie masiv …. Sau nu vreti sa vorbim de constiinta nationala la armani? Daaaaa. Conducatorii Eteriei au fost armani, multi si importanti. Pt ce luptau? Independenta Greciei de sub otomani!!! Pitu Guli? A Macedoniei bulgare de sub otomani! Miscarea pasoptista, cu Eftimie Murgu, unul dintre capi? Pt a statelor romanesti!!! Si? Lai soarta laie, su acats su ardz tu leamni verdzi!!
*
Nicu si Ana Regiu In Grecia au fost mintiti cat si in FIROM si in albania
In grecia au luptat pt un stat crestin care sa aiba drepturi toate etniile nu doar grecii dar dupa ce sau vazut cu saci in caruta au cam uitat de armanii…brusc toti erau greci. In FIROM au luptat pt o macedonie mare care sa semene cu elvetia unde toate limbile locuitorilor sunt oficiale dar …..si in albania la fel se urmarea creerea unui stat care sa cuprinda cat mai mult din terirotiile locuite de armanii si albanezi dar …. tradarea a fost la ea acasa…
*
Stelica Aragea ..si tot asa , pana am ramas pe drumuri …, noi si kurzii /// armenii au avut noroc ca au reusit sa/ si faca un stat al lor , evreii idem ! Acuma , dupa aceste pierderi irecuperabile , revine familiei rolul de a mentine vie identitatea ns…, desi si acest lucru e f. greu de facut , numarul casatoriilor mixte ( cu un sot nearoman) crescand , tanara generatie…De ce spun lucrul asta? de ex. la mine in familie (sotia romanca) , uzual foloseam romana , desi nevasta-mea imi cerea savb. cu fiul meu si aromaneste / cand a devenit adolescent , iesind la mai multe evenimente armanesti , cel mic mi-a reprosat ca nu l-am invata aromana cand era mic! ///I n acest context , devin foarte importante intalnirile – sub orice d-forma , organizate , ocazionale – ale aromanilor , prin acestea pastrandu-se si transmitandu-se mai departe traditiile , obiceiurile ns. , identitea ns. In acest sens sunt de apreciat eforturile depuse de anumiti armani – ca de ex. gaza ns. de aici , dl dr. Piceava -, cu ale lor SUSATE ! /// Astfel de probleme , de dor de locurile stramosesti au si altii , din alte etnii … ( un amic sas -plecat in Germania demult _, imi spunea , cu regret , ca desi acolo are de toate , are un mare of , gandindu-se la Ardeal . pe care-l considera patria lui , că î n G ermania se simte străin , copii lui neavand astfel de nostalgii …)
Dumitru Piceava Protsentul a zboarâlor ditů
limba armâneascâ
Motto: “80% din vocabularul limbii armâne provine din limba latină” (anveatsaarmaneashti.com)
Protsentul ditů Motto easti ca dealithea, ama nu ti limba armânâ icâ armâneascâ, mea ti limba protarmânâ.
Limba protarmânâ, tsi s-amintă ditů limba makiduneanâ, (limba a populatsiiljei a Makiduniiljei) shi limba latinâ.
Dealungul a kirolui, di la anlu 168 n.a Hr., protsentulů a zboarâlorů di arâzgâ makiduneanâ, ditů zburârea a populatsiiljei makiduneanâ, scâdzu. Shi scâdzu numirlu a lorů pânâ la protsentulů di 10-20%. Alanti protsenti furâ acâtsati di zboarâli di arâzgâ latinâ.
Shi aestâ limbâ, protarmâna, u zburâ populatsia a Makiduniiljei di la anlu 168 n.a Hr., cându fu acâtsatâ di Romanji, pânâ tu anlu 612 d. Hr., cându vâsiljelu Heracles u scoasi limba latinâ ditů zburârea a Bizantsului shi u bâgă limba greacâ.
Di la anlu 612, cându tu zburârea a populatsiiljei makiduneanâ intrarâ shi zboarâ di altâ arâzgâ, pânâ tu anlu 1913, cându Makidunia fu mpârtsâtâ la vâsiliili vitsini, putemů sâ zburâmů di
limba armânů icâ armâneascâ icâ makidon-armânâ.
Iavea-lů numirlu a lorů:
Zboarâ di arâzgâ latinâ: 1666,
di arâzgâ gârtseascâ 2574,
di arâzgâ nturtseascâ 1629,
di arâzgâ slavâ 586,
di arâzgâ ilirâ (arbinisheascâ) 364,
di arâzgâ italianâ 307,
francezâ 40, spaniolâ 4, română 44, germanâ 6, inglezâ 3.
Total: 7220. Aestu easti lexiclu di thimeljiů a limbâljei armâneascâ, alanti suntu zboarâ derivativi.
Dupâ Take Papahagi.
5 November 2017 à 8:39 pm
Limba macedoneana antica este un dialect grec. Exista 2 surse principale: dictionarul/glosarul lui Hesychius si tabla din Pella, capitala Macedoniei antice. Ambele surse contin cuvinte cu corespondente foarte similare in greaca veche.
Citez din wikipedia:
“From the few idiomatic words that survive, only a little can be said about special features of the language.[citation needed] A notable sound-law is that the Proto-Indo-European voiced aspirates (/bʰ, dʰ, gʰ/) sometimes appear as voiced stops /b, d, g/, (written β, δ, γ), whereas they are generally unvoiced as /pʰ, tʰ, kʰ/ (φ, θ, χ) elsewhere in Greek, barring a few exceptions.[21]”
In germana de jos se zice loPen, in germana de sus (literara) se zice lauFen (a fugi) (ph din greaca veche se pronunta f in neogreaca)
alt exemplu: riek in germana de jos, reich in germana standard (bogat) (kh/ch din paleogreaca se pronunta h gutural in greaca noua)
https://en.wikipedia.org/wiki/High_German_consonant_shift
Asta nu inseamna ca germana de jos (Low German) e alta limba decat germana de sus/standard/literara (High German).
In plus dictionarul lui Hesychius are multe erori. De exemplu cuvantul trac deva/dava (oras, cetate) apare ca leva.