TRA ARMANAMI

Joi 27.07.2018, doar douazeci si patru de ore dupa ce în vizita oficiala în Muntenegru a confundat Podgorica cu Priscina, capitala Kosovoului, Viorica Dancila, proaspat sosita la Skopje, a servit omologului sau macedonean Zoran Zaev un lapsus remarcat vorbind de « macedoni » în loc de « macedoneni » într-un pasaj în care dânsa se refera si la aromâni.  « Macedoni, adica makedoni, makedonarmâni ? » se vor întreba unii.

Iata pasajul cu pricina :

Am abordat subiectul comunităţii cetăţenilor macedoni în România, dar şi a cetăţenilor aromâni din Republica Macedonia. L-am anunţat pe domnul prim-ministru, în urma unei iniţiative legislative în Parlament, a fost inaugurată Ziua limbii macedonene. Consider că comunitatea de aromâni din Macedonia şi comunitatea de macedoni… de cetăţeni ai Republicii Macedonia din România nu poate fi decât o punte de legătură dintre cele două state.

Lapsusul, daca putem numi asa o astfel de bâlbâiala, din acest pasaj, cam obscur, trebuie probabil pus pe seama nesigurantei oratoarei care în ultimul timp a cumulat gafele. Lasând la o parte anecdota, pentru a întelege rostul acestei vizite buclucase, un scurt bilant « cifrat » e necesar pentru a pune lucrurile la punct.

La recensamântul din 2002 – unde pentru prima data au fost numarati « macedonenii » si pentru ultima data « aromânii », 731 persoane s-au declarat « macedoneni » în timp ce 25 053 s-au declarat  « aromâni » (+ 1 334 « macedoromâni »). Mai multi factori par sa fi jucat în introducerea, oarecum surprinzatoare, a categoriilor de minortate nationala macedoneana si albaneza (520 de persoane s-au declarat « albanezi » în 2002). Lista care urmeaza nu e exhaustiva.

(1) Statul national unitar românesc este mai mult decât generos cu minoritatile, le recunoaste pe toate, etc., argument printre altele pentru a contracara cerintele formulate de “etnicii maghiari” (1 434 377 persoane sau declarat maghiari în 2002).

(2) Un mic cadou oferit Republicii Macedonia si un bobârnac Bulgariei care nu recunoaste existenta unei limbi macedonene diferite de bulgara. Pe plan strict statistic acesti 731 de macedoneni nu schimba însa prea mult ponderea bulgarilor din România, 8092 la acelasi recensamânt)

(3) Recunoscând o minoritate macedoneana si una albaneza în România, statul român lansa o « provocare » Republicii Macedonia si Albaniei privind aromânii din aceste state. La început, unii puteau sa-si imagineze ca era vorba de o incitare la aplicarea Recomandarii 1333/1997 privind protectia limbii si culturii aromâne în Balcani. Totusi, lucrurile s-au clarificat imediat dupa respingerea cererii unui statut de minoritate nationala pentru aromânii din România în 2005 care ar fi permis aplicarea în aceasta tara a Recomandarii 1333/1997.

Pornind de la aceasta data, statul român încearca sa faca presiuni – combinând promisiunea de a sprijini intrarea Republicii Macedonia si Albaniei în UE cu faptul ca a acordat deja drepturi minoritatilor macedonene si albaneze din România – pentru a obtine o recunoastere a minoritatii române din aceste tari : române nu aromâne. Ambasadori precum Viorel Stanila, ministrii precum Dan Stoenescu, lingvisti precum Nicolae Saramandu, conducerea actuala a Societatii de cultura macedoromâna (SCMR) fac de ani de zile demersuri explicite în aceasta directie. Fara succes deocamdata, daca lasam la o parte mici cercuri de clientela locala întretinuta cu banii contribuabilor din România. Nici în Republica Macedonia, în 1991, nici în Albania (anul acesta) aromânii si rrâmânii nu au fost recunoscuti ca minoritate româneasca. Departamentului Românilor de pretutindeni si nenumaratele oficine care graviteaza în jurul lui fac ca si cum ei ar fi de fapt recunoscuti ca români si nu rateaza nicio ocazie ca sa încerce sau sa creeze ad hoc o minoritate româna sau sa modifice titulaturile existente. Din multe puncte de vedere, cererile statului român sunt pur veleitare, nu au mari sanse de a obtine rezultate, si chiar daca asemenea rezultate se vor produce avantajele pentru România ar fi neglijabile si mai ales costisitoare. În schimb accentul pus pe aceste cereri permite cercurilor nationaliste care detin monopolul politicii externe românesti în Balcani sa pretinda ca fac tot ce pot pentru « românii de pretutindeni » si mai ales sa împiedice pe aromânii din România sa se revendice ca aromâni, sa beneficieze de infrastructura scolara si administrativa indispensabila penru a-si cultiva limba si cultura. În acest demers se înscrie, într-un mod nu chiar diplomat, recenta vizita a Vioricai Dancila la Skopje si discursul pronuntat cu aceasta ocazie.

De altfel, în ajunul turneului balcanic al premierului român, Academia româna publica un comunicat de presa în care « în numele adevarului stiintific » trasa teritoriul poporului român mergând mai departe decât poetul : “din Maramureș și Carpații nordici în nord până în Epir și Tesalia în sud, din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru în est”. http://www.academiaromana.ro/mediaAR/com2018/c0725-Comunicat-DespreIdentitateaIstoricaLingvistica-a-Romanilor.htm

Nu stiu daca mai este nevoie sa o reamintim  : “adevarul stiintific” în numele caruia se exprima Academia româna este acela elaborat de cei care vorbesc în numele ei. El nu este nicidecum omologat de instantele internationale de specialitate si nu face unanimitatea nici macar în rândul specialistilor români.

Nicolas Trifon

Paris, 28.07.2018