TRA ARMANAMI

Stimate Domnule Trifon,

Am vazut ca sunteti interesat de Mihutu, cel din memoriile lui Matila Ghyka (cf. http://www.armanami.org/blog/matila-c-ghyka-sud-dunarenii-si-aromanii/)

Eu am scris o carte despre acest personaj, Necunoscutul print Matila Ghyka si lumea sa, Institutul European, Iasi, 2020 unde am si cateva detalii despre Mihutu. La liceul din Bitolia a fost profesor doar un an, dupa ce a terminat liceul, deci putem intelege ca a predat la clasele inferioare. Exista mormantul lui la Braila, pe placa este trecut ca fiind nascut la Metovo / Metova (in alte transcrieri, el se revendica de la aceasta localitate), dar in dosarul de la marina militara apare ca fiind nascut in alta localitate. Pe google cu “triandafil mihutu” mai puteti afla si alte date, nu foarte multe. Nu avem imaginea lui.

Triandafil Mihuţu (1872-1938), aromân, născut în districtul Epir, „mărunt de stat”, „fost profesor la liceul român din Bitolia şi trecut prin Şcoala Superioară de Artilerie din Bucureşti”, intră la 1 iulie 1899 la Şcoala de aplicaţie a marinei pe care o absolvă la 1901 (Anuarul…, L’Independence roumaine, 27 avril / 10 mai 1900), al treilea din cei 8 absolvenţi, camaradul lui Matila Ghyka pe timpul cât era la Constanţa, având amândoi gradul de sublocotenent. Cu vreo zece ani mai în vârstă decât el, numele lui, mai rar în România, fiind al unui sfânt foarte cunoscut în Grecia. În anul 1906 pe când avea gradul de locotenent este mutat de la Divizia de Mare la Divizia de Dunăre. La 1915 era în rezervă cu gradul de căpitan (exista obiceiul perpetuat până în zilele în care România mai avea flotă, ca ofiţerii marinei militare să facă stagii pe vasele comerciale) şi avansat la gradul de locotenent-comandor (Decret regal no. 2.437 din 28 noemvrie 1915, Monitorul Oficial no. 180 / 15 noemvrie 1915). La 1916 era comandant militar al portului Tulcea. În timpul primului război mondial era căpitan-comandor, comandantul portului Constanţa şi se retrage împreună cu Ghyka la Sevastopol, unde insistă la viceamiralul Kolceak pentru bombardarea depozitelor de carburanţi de la Constanţa căzute în mâna duşmanilor. La întoarcerea în ţară, în raportul către superiorii săi, evidenţiază meritele camaradului său şi propune avansarea lui (vezi raportul la Cornel Popescu, precum şi la Mariana Cojoc, 2013, cu mai multe detalii) şi va fi numit Inspector al Poliţiei şi Navigaţiei pe Nistru în anul 1918. În citatul raport face o analiză a comportării flotei ruse şi acuză vehement amiralul rus de pasivitate, crucişătorul acestuia nu s-a mişcat din loc în timp de 55 de zile.

Generalul Dabija în volumul I al cărţii sale „Armata Română în Răsboiul Mondial (1916-1918)” scrie că „s’a evacuat Constanţa, graţie Comandorului Frunz[ian]escu, doctorului Pilescu şi locot-comandorului Mihuţ[u], fără a se distruge nimic, din ordinul amiralului Paton”, p. 438 (în volumul aceluiaşi este citat un ordin de zi al generalului rus Sacharoff, care l-a preluarea comenzii, luând cunoştinţă de pasivitatea armatei ruse, se adresează cu apostolicele cuvinte „Ofiţeri beţivi şi trupă de netrebnici,…”). Între 1919 şi 1927 este şeful Căpităniei Portului Brăila, în primii doi ani fiind şi comandant militar al portului.Între 1930 şi 1933 avea şi funcţia de Inspector General al Navigaţiunei şi Porturilor de la Galaţi (Analele Brăilei, 01, nr. 01, ianuarie-februarie 1929), instituţie condusă de ofiţeri de marină, dar în organigrama Regiei autonome a porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă din Ministerului Industriei şi Comerţului. Este trecut la pensie de la 1 ianuarie 1930, dar va continua lucrul (Monitorul Oficial nr. 291 din 31 decembrie 1929), probabil până la numirea unui înlocuitor (Ioan Munteanu, Portul Brăila. Mărire şi decădere, Editura Proilavia, Brăila, 2013). Conform istoricului brăilean, a comandat grupul IV de vase româneşti în serviciul rusesc, a mai servit, după evacuarea Constanţei la Statul Major al Comisariatului General al Basarabiei (general Văitoianu) şi la cel al Corpului V de armată, în calitate de Inspector al Navigaţiei pe Nistru, de unde „a rămas beteag de braţul drept”. Decedat, se pare în 1938 conform necrologului publicat de  Marea noastră din aprilie 1938. Vezi şi Marian Moşneagu, Comandorul Triandafil Mihuţu, comisar maritim şi comandant militar de port la Constanţa, Bender şi Brăila, comunicare la Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice „Pontica”, Constanţa, 2015. 

Cu respect,

Vasile Cornea

Timisoara