Nov 17
Thanas Medi : Si sot… 2014 ! De parcă s-a întâmplat azi…
Autorul cartii « Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba », romancierul albanez de origine aromâna domiciliat la Atena va interveni joi la ora 17 la editia on line a târgului de carte Gaudeamus. Astazi, se împlinesc 6 ani de când el a primit prestigiosul premiu al Ministerului Culturii din Albania. Cu aceasta ocazie, el îsi aminteste :
„De parcă s-a întâmplat azi… 2014! Indiferent de câți ani trec, pentru mine va rămâne un eveniment marcant. Dintre cele care ți se întâmplă rar în viață, te scot din întuneric în lumină și te mobilizează pentru a fi mereu la înălțime. Dar și pentru a-ți reîmprospăta memoria, pentru a îți aminti că atunci a existat o mare uimire în cercurile literare și jurnalistice din Tirana, de tipul „de unde a venit și ăsta, ce prieten a avut, cine îl cunoaște, i-au dat premiu de la Ministerul Culturii, deoarece aparține uneia dintre minorități … “și a multe altele din acestea. Răutate până la culme, încât un jurnalist a întrecut măsura, scriind: „această carte nu va ajunge niciodată în mâinile cititorului”, fără să facă de fapt minimul de efort de a arunca o privire, fără a avea nici măcar cel mai mic contact cu autorul … , Am apreciat și apreciez cealaltă parte, pozitivă, neinfluențată, a numelor mari, cinstite .. Cei care au pus literatura mai presus de orice, la fel ca și membrii acelui juriu, pentru care am un respect deosebit.”
(Traducere Oana Glasu, urmeaza textul în albaneza)
Si sot..2014! Sado vite të shkojnë, për mua do ngelet ngjarje e shënuar..Nga ato që të ndodhin rrallë në jetë, të nxjerrin nga errësira në dritë e të shkundin për të qenë përherë në lartësinë e duhur. Por dhe që të rifreskojnë kujtesën, të sjellësh nëpër mend se atëherë gëloi habi e madhe në qarqet letrare e gazetareske të Tiranës, e tipit “nga doli ky, ç’mik ka patur, kush e njeh, i’a dhanë me hatër ata të Kulturës, meqë është i njerës prej pakicave..” e mjaft të tjera nga këto. Ligësia në qiell, një gazetar shënoi kulmin, duke shkruajtur dhe: “ky libër nuk do mbrijë kurrë në duart e lexuesit”, pa marrë njëherë mundimin t’i hidhte një sy, pa patur me autorin as kontaktin më të vogël… Sidoqoftë, më tepër kam vlerësuar e vlerësoj krahun tjetër, pozitivin, të pandikuarit nga emrat e mëdhenj, tarafet.. Ata që mbi gjithçka vënë letërsinë, siç qenë dhe anëtarët e kësaj jurie, për të cilët ushqej respekt të veçantë.