O poveste complicată, cum totul e complicat în Balcani, pentru care îi multumim lui Adrian Rozei. Războiul civil e pe sfârşite în nordul Greciei. Nikos Zachariadis, şeful Partidului comunist grec care controla rezistenţa iniţială antinazistă, confruntată după sfârsitul Razboiului cu guvernul grec susţinut de englezi, semnează un acord cu Stalin pentru a evacua o serie de combatanţi către țările din blocul socialist. Alături de ei, 24 000 de copii în vârstă de 4 la 14 ani vor lua calea exilului. Până acum nu este clar în ce măsura era vorba de a-i salva de mizeria din regiunile din nordul Greciei unde au avut loc luptele sau de a forma noi combatanţi pentru cauza lui Stalin si alti Zahariadis… 3 000 dintre aceşti copii sosesc cu trenul în Ungaria după o lună de drum. Ei sunt urmaţi de 4 000 de adulţi… Un sat va fi fondat, Görögfalva, « satul grecilor » devenit ulterior Beloiannisz.

Cum poţi să trăieşti aici cu aşa un nume ? îl întrebau tovarăşii de joc pe Haralambos Vlahos în Ungaria anilor ‘50. “Foarte bine !” răspunde azi fostul refugiant grec care a depăşit 80 de primăveri. El nu avea decât 9 ani în 1948, când a părăsit satul de la munte din nordul Greciei. » Aşa începe reportajul făcut de săptămânalul maghiar Heti Világgazdaság despre  Görögfalva, “satul maghiarilor”. Citindu-l în traducere franceză, Adrian Rozei a avut un şoc şi ne-a trimis mie, lui Matei Cazacu şi lui Borsi-Kalman Bela propria lui poveste pe această temă :

« Mai întâi, autorul articolului nu a remarcat că cele două nume citate, Haralambos Vlahos şi Zisis Vlahopoulos (fostul primar al satului cu care s-a întreţinut autorul reportajului) corespund unor… aromâni. « Vlahos » în greceşte !

« Mai apoi, pentru că am avut ocazia de a-l vedea « în carne şi oase » pe Manolis Glezos, în România anilor ’60. Cred că era la un miting « anti-fascist », probabil după lovitura de stat a coloneilor în Grecia. Manolis Glezos a fost unul dintre cei doi studenţi greci care au smuls drapelul german de pe Acropole, înlocuindu-l cu cel grecesc, după ocuparea Greciei de către armata nazistă, în 1941. Spre marea mea uimire, am descoperit, în anii ’90, că Manolis Glezos… era încă în viaţă, deputat PASOK! La urmă… SYRIZA !

« Mai mult ! Am avut, la liceul “Mihail Sadoveanu”, o colegă grecoaică, dintre cei refugiati în România, şi ei foarte numeroşi.

« Un detaliu ( ?) semnificativ ! Aromânii din Grecia au creat un stat « pro-musolinian », în anii “40, în timpul ocupaţiei italiene în Balcani. Altă fracţiune, era comunistă! Aşa se face că, parte dintre ei, au fost « salvaţi » în timpul războiului civil, de către flota sovietică.

                                                  *   *   *

« Intre 1994 si 2006, am avut un coleg la birou, Göce Apostolovski, care trăise această experienţă ! El era macedonean din Grecia de Nord, născut prin 1945 sau 1946. 

« In timpul războiului civil, a fost îmbarcat pe unul dintre vapoarele trimise de U.R.S.S., împreună cu alte sute de copii, şi adus la Constanţa. A trăit vreo trei  ani în România, exact în condiţiile descrise în articol.

« După care, a fost trimis… în estul Poloniei.

« Intre timp, familia sa (tatăl, mama şi –cel puţin- un frate), au fost « expediaţi » de ruşi în Polonia… de vest ! Adică, la frontiera cu Germania de Est, alături de râul Neisse, lângă : Görlitz  ; în sorabă : Zhorjelc ; în poloneză : Zgorzelec) este un oraş frontalier din estul Germaniei.

« Tatăl lui Göce a reuşit să-l găsească… în celălalt capăt al Poloniei şi l-a adus lângă restul familiei. Au locuit… în casele abandonate de germanii refugiaţi în Vest, până la vârsta de vreo 14 ani. Case… « Art Nouveau », de la 1900 !

« Atunci, Tito a promis celor ce vor reveni în Iugoslavia… tot felul de avantaje. Drept care familia lui Göce a revenit în Macedonia ! Numai că el, înţelegând că… « Iugoslavia comunistă nu-i o afacere », a plecat pe jos, la 16 ani, din Macedonia… până la Paris !

« Fratele lui mai tânar a făcut… aceaşi operaţie, după câţiva ani, dar a emigrat în U.K., unde a devenit un (foarte) prosper patron de întreprindere !

« L-am cunoscut, la Paris. Vorbeam cu el engleza, cu Göce, franceza, între ei… macedoneana !

« Göce era  responsabil cu serviciul “Reproducerea documentelor” în societatea pentru care lucram. El îmi copia cărţi, acte, desene, documente etc…  toate pe contul societăţii ! Iar eu îi aduceam… tot ce-shi dorea, din Macedonia sau Grecia!

« La pensie, a plecat cu soţia (tot macedoneancă !) şi fica de vreo 14 ani, la… Salonic ! Visul lui era… să se aşeze zilnic la terasa unei cafenele şi să tăifăsuiască, toată ziua, cu prietenii! După ce locuise, vreo 20 ani, lângă cartierul de zgârie-nori de la “Défense” în vecinătatea Parisului!

« Nu ştiu ce-a devenit, după 2006, însă văd zilnic, în casa noastră de la Boulogne, un superb desen făcut de soţia sa, şi încadrat… de mine, care reprezintă un berbec sau o pasăre în cuib, în funcţie de sensul în care-l agăţi !

Dreams, dreams !

Adrian Rozei, 18 mai 2021

PS Numele de Vlahos si Vlahopulos nu sunt neapărat purtate de aromâni aşa cum Sărăcăceanu sau Arnaut sunt nume purtate uneori de aromâni nicidecum sărăcăceani grecofoni sau albanezi. Acestea fiind zise, îmi aduc aminte că acum câtiva ani au intervenit pe forumul nostru doi aromâni din Ungaria, fosti refugiaţi comunisti, care se exprimau într-o aromâna amestecată cu cuvinte ungureşti…