TRA ARMANAMI

Laolu armânescu poati s-bâneadzâ ca pânâ tora: ma multi retsele tsi, niscântiori, si stăvrusescu. Tră armânearea tu bană a armânjloru easti importantu ca tuts atselj tsi nica doru tră isnafea a loru si-află simboluri comune tră tuts shi unu planu tră tut laolu.

Cânticlu alu Nicolae Tacit shi Andrei Balamace

Ciudie, laie ciudie,/Tsi s-fatsi tu Rrămănie./Doi ficiori di-Arbinishie/Pitricuts-lj di Vlăhie/Ianina tu pulitie,/S-revizuiască laia sculie;/Lj-băgară tu filăchie.

Lj-pitricum ti lucri buni,/Osman paşa lj featsi surghiuni,/Surghiuni tu Italie,/Tu Italie, portul Brindiz,/Păn s’lâ yină văr aviz:/Un Andrei al Balamaci, /Exilatsi doilji cu Taci.

Pădianu agudi hiru/Ta s’lja hăbare Viziru:/Stepsu tsi featse Valiu.

Agudi telu Sultanu,/Valilu s’lja ljrtare la Pădianu;/Al Pădeanu di Vlahie lj scriară,/S’discljdă poarta di nafoară.

Pădianu a Valilu lj dzâtsi:/Ma s’vrei s’nă ljrtăm doilji.

Valilu aştipta cu banda,/Cănd işiră revizorlji Saranda,/Ordin da Valilu pi la tabori,/Si s’veaglj doilji ficiori,/S’nu pată tsiva pi cale,/Că di Pădianu nu vra ascăpare.

Andrea cu Taci doilji ca frats,/Ninti sh’năpoi cu sufaradz,/Cănd viniră tu pulitie,/Gretslji sh’fătsea mari ciudie,/Că s’turară dit exurie.

Osman Paşa multsâ avea exilată,/ Ma di văr nu sh’u avea aflată.

Di aeshti elu sh-u pătsă,/Că ljrtări elu căftă.

Tacit shi Balamace eara, tu 1905, inspectori tră sculiili româneshtsâ tră armânj. Valiulu di Ianina, Osman Pasha, lâ featsi timbihi s-nu adară inspectsii tu atsea naie, s-nu si-adună cu armânjlji ditu atseali locuri shi s-nu si andămusească cu consullu român di Ianina, Al. Pădeanu. Tacit shi Balamace si-adunarâ cu Pădeanu. Osman Pasha deadi cumandu tră bâgarea a loru ahapsi, cu furnjia câ ghio-taha dolji lj-ancunjară armânjlji di Băiasa si-adară gheavasi tu bâsearica ditu hoară. Cu atsea sibepi fură ncljshi filichie shi Ianachi Manachia, George Gogu sh-nica altsâ 6 armânj di Băiasa. Aestea s-featsirâ tu dzua di 23-li di aprilu (6 di maiu) 1905. Dupâ unu chiro, Tacit shi Balamace fură scoshi di zundani sh-ditu atsea vilaieti (furâ dushi cu ashcherladz pânâ Saranda; di aclo elj fudziră cu pamporea tu Italie). Aesta fu furnjia tsi u ufilisi ministrul ali Românie n Poli, Alexandru Em. Lahovary, ta s-amintă atsea tsi vrea di ma multu chiro: pricunushtearea a armânjlor ditu Turchie ca mileti ahoryea. Unu cântătoru di Pleasa, lâ sculă a doiloru cânticlu di ma-ndzeană.

Alexandru Em. Lahovary                           

Alexandru Em. Lahovary eara unu cirecu armânu (pap-su, di la dadă, fu avdzâtlu yeatru, politicianu shi everghetu Apostol Arsachi). Agiumsi ministru ali Românie n Poli tu anlu 1902. Tu 1903-1904, Lahovary adră ma multi cuvendză cu Patriarhul di Poli, Ioachim III-lu, tsi eara armânu cu arâdâtsini Crushuva. Lahovary pripusi a Patriarhului ta s-hibă un dispoti armânu tu eparhia Crushova-Ohrida shi si s-adară unâ comunitati bâserichească vlahă/armânească. Prota, lucurli imnară ca ghini, ama Ioachim vidzu zori di la Sinod shi si shutsâ. Atumtsea Lahovary si turnă câtâ unâ culai laică. Idheea eara si s-adară câtu cama multi comunităts tsivili armâneshtsâ. Atselu tsi li andreapsi aesti comunităts  fu armânlu Lazăr Duma (organiză 56 tu veara alu 1904), tsi eara tu tăpii inspectorlu general tră sculii. Ma dealithea, eara atselu tsi cumândusea propaganda românească tu Turchie. Elu lu avea ndreaptâ s-hibâ reprezentatu a armânjlor n Poli.

Ditu unu memoriu (ditu 17/30 Yinaru 1905) alu Al. E. Lahovary, câtâ Iacob Lahovary, ministrul di externe românu, duchimu câ România avu shi unu sinferu anda âlj andrupâ armânjlji ditu Turchie:

„În ce priveşte Austro-Ungaria în special, mi se pare că la Viena, cât şi la Budapesta, opinia publică ar trebui să fie mulţumită de derivatul pe care sentimentul naţional român a ştiut să şi-l creeze către sud, deschizând astfel, în chip cu totul inocent, o supapă prisosului de sentiment naţional mai puţin ispitit astăzi ca altădată să-şi facă drum în alte direcţii.” 

„Contele Goluchowski presimţea poate că politica noastră în Orient nu era atât de puţin interesată cât ne plăcea s-o spunem şi că scopul nostru, ajutând pe Aromânii din Turcia, nu era pur moral, dar că vom dori, poate, într-o zi să valorificăm aspiraţiuni materiale.”

            Lahovary ufilisi mintitura cu Tacit shi Balamace ta si-amintă unâ turlie di pricunushteari a armânjlor. Turtsâlji nu para vrea, chivernisea di Bucureshti nu mina ahâtu cicioarili, ma Lahovary fu apufusitu (ufilisi shi atsea câ ministrulu tră Lucri di Nafoară eara cusurinlu a lui). România deadi unu ultimatum tră pricunushtearea a armânjlor. Vadelu eara 12/25 di Maiu. Pânâ tu ma nâpoi, turtsâlji lu deadirâ Iradelu di pricunushteari tu dzua di 9/22 di Maiu 1905. Iradelu fu tipusitu tu dzua di 10/23 di Maiu, ca unu semnu di tinjie tră România (tsi u avea ca yiurtie natsională).

Iradelu ditu 9/22 Maiu 1905

„Maiestatea sa imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi***, a binevoit să ordone ca, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari, conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesorii numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor lor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare. Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei.”

*** Notă: În Amintiri diplomatice, Al. Em. Lahovary foloseşte termenul „Aromâni” în loc de „valahi”.

Tu unu Regulamentu tră comunitătsli armâneshtsâ ditu Turchie, ditu meslu Shcurtu 1906, easti angrăpsitu câ „va s-hibâ yiurtusitâ dzua di 9 di Maiu, anda alănci iradelu”.

Vâtâmări

Dupâ tsi ishi Iradelu, ahurhiră mări câvgadz anamisa di armânjlji tsi „tsânea” cu Grâtsia shi atselj tsi „tsânea” cu România. Fu nai ma lailu chiro ditu isturia a armânjlor. Tu aestu câvgă s-mintiră andartsâ, comitageadz shi armătuladz. Nu ari isăchi salami. Urdină hâbarea câ furâ vâtâmats vârâ 100-400 di armâni „pro-români” (di alantă parti nu shtim câts furâ vâtâmats). Nai ma marili cheadicu tră yiurtusearea a alishtei dzâli easti aestu câvgă fârâ mardzini tsi disică lumea armâneascâ.

Isturia easti paraxină

Iradelu di la 1905 fu amintatu pritu actsiunjlji ali Ghirmănie, Rusie, Italie shi Austro-Ungarie. Ama easti limpidi ca vâsilia română cilăstăsi nai ma multu ti aestu actu. Paraxinu easti câ dzua anda ishi  aestu irade, amintatu pritu cilâstâserili a cratlui român agiumsi s-hiba luyursitâ ca Dzua Natsională a Armânjloru di câtâ Armânjlji tsi s-luyursescu mileti ahoryea di Românj. Exighisea (explicatsia): minarea “armânească” tu Armânami s-amintă ditu bârnulu a atsiloru Armânj tsi au vinitâ tu România ahurhindalui cu 1925.

„Ndrepturili” amintati furâ ti putsânu chiro, mashi pânâ tu 1912. Tră multu chiro, aestâ yiurtie fu agârshitâ. Idheea tră yiurtuseari vini tu bitisita a anjloru 1980’. Idheea fu zburâtâ di niscântsâ di armânjlji cari neasirâ la Congreslu tră limba shi cultura armâneascâ, tsânut Freiburg tu 25-28 Avgustu 1988. Anlu tsi vini, tu idyea dzuă, 21-li di Maiu 1989, si-adusi aminti tsi s-featsi tu 1905 tu doauă andamusi: la andamusea di cathi anu a sutsatâljei ULCA di Ghirmânie sh-la andamusea di la murmintsâlj armâneshtsâ di Bituli.                    

Tu 21-li di Maiu 1989, Uniunea tră Limbă shi Cultură Armână di Freiburg andreapsi andamusea generală anuală. Armânjlji tsi s-adunară comemorară „evenimentul di mari importantsă natsională di la 9/22 Mai 1905 cându, cu Iradeaua dată di Sultan, populu aromân amintă oficial autonomia shcolară, religioasă shi administrativă tu tuti hoarili shi pulitiile iu bâneadză.” 

Tu idyea dzuă, 21-li di Maiu 1989, armânj ditu Republica Macedonia (parti ditu Iugoslavia, tu atsel chiro) si-adunarâ Bituli la murmintsâlj armâneshtsâ. Unâ dzuă ma amânatu, Dina Cuvata angrăpsi aestu textu: „ânchisim ti Bituli iu vrea s-him oaspits la sărbăturirea, ti prota oară, a dzuăljei di 21 Maiu, cari di aoa shi-nclo lipseashti s-hibă shi dzuă natsională a Aromânjlor, câ ea fu dzua cându populu a nostru fu ricunuscut di Amirăriljea di-n Poli, cu unu Firman dat di Sultan, ca popul ahoryea – cu autonomie ti shcoală, bisearică, cu limbă aromânească shi cu autonomie administrativă.” 

Pi 20 di Maiu 1990, armânjlji di Republica Macedonia si-adunară ti idyiul scupo tu murmintsâlj di Bituli. Pi 9-li di Andreu 1990 si thimiliusi Liga a Armânjlor ditu Machidunie. Unâ ditu apofasili loati fu atsea câ Liga va s-yiurtusească 23 di Maiu ca dzuă natsională a armânjlor. Tu Republica Macedonia di Aratsili (Nord), aestâ dzuă (23 di maiu), armânjlji suntu adyi, câ tse easti dzua a loru natsională (apofasi ditu 2007). 

Tu România, Dzua Natsională a Armânjloru fu yiurtusită prota oarâ Custantsa la anlu 1999 (la initsiativa ali Mariana Caceandone, adzâ Budesh). Yiurtusearea a dzâliljei 23-li di Maiu s-timsi sh-tu alanti văsilii. Dzua nu easti yiurtusitâ di armânjlji tsi s-luyursescu români (tu chirolu ditu soni, elj ahurhiră s-yiurtuseascâ dzua di 10 di Maiu) cum sh-di armânjlji tsi s-luyursescu elini-vlahofoni. Ari shi armânj tsi s-luyursescu mileti ahoryea ama nu u voru aestâ yiurtuseari.

Argumente „contra” ti aestâ yiurtuseari:

1. 23-li di Maiu (10-li di Maiu dupâ veacljea calindari) eara Dzua Natsională ali Românie pânâ tu anlu 1947. Easti unu mari “polim” shi adzâ maca ndrepturili tsi furâ amintati atumtsea, furâ amintati ti „Armânj” ică ti „Românj”. 
2. Dzua aesta, pâna tu dzua di adzâ, aesti unu semnu ti ampărtsarea ditu lumea armânească (multsa Armânj grecomanj simnară cărtsâ contra a iradellui ditu 1905). Ligâturili diplomatitsi anamisa di Grâtsia shi România furâ arupti tu anjlji 1906-1911. Dupâ tsi iradelu fu simnatu, ahurhi unâ epocă di teroari tu horili armâneshtsâ. Furâ vâtâmats atumtsea100-400 di Armânj (isapea a mortsâloru s-alăxeashti di la unu istoricu la altu). Easti ma undzitu ti ună dzuă natsională s-ai unu simbolu tsi poati sâ-lj adună tuts Armânjlji.
3. Suntu shi alti pripuniri ti Dzua Natsională: 24-li di Cirisharu (dzua cari thimiseashti Dimândarea 1333 di la Consiliulu ali Evropă, dimândari cari da unâ altâ pricunushteari a Armânjloru dupâ multu chiro). Unâ altâ pripuniri easti 15-li di Avgustu, dzua ali Stâ-Mârii (avigljtoarea a atsiloru oarfânj shi fârâ tihi), yiurtie relighioasă aprucheată di tuts Armânjlji.
4. Unu altu argumentu easti atselu câ armânjlji nu suntu unâ natsiuni (tsi va s-dzâcâ, nu poati s-hibâ unâ dzuă „natsională”). Easti zori s-hii natsiuni cându unâ cumatâ mari s-luyurseashti mileti ahoryea, altâ s-luyurseashti elină, altâ română shi altâ nu u mâshcâ ici buriclu tră identitatea armâneascâ. Poati câ atselj tsi zburăscu di „natsiunea” armâneascâ s-minduescu mashi la armânjlji tsi s-luyursescu mileti ahoryea.

Argumente “ti” aestâ yiurtuseari: 

1. dzua di 23 di Maiu intră tu conshtiintsa a multoru Armânj câ easti Dzua Natsională a Armânjloru.
2. Nu ari mari simasie câ fu unâ actsiune a statlui român shi nu ari mari simasie tsi s-featsi la 1905. Easti important câ s-yiurtuseashti unâ dzuâ cându Armânjlji amintară ndrepturi ti elj. Aesta s-leagâ shi cu amintaticlu ditu 1997 shi cu actsiunea ditu soni ditu România pritu cari Armânjlji câftarâ s-hibâ pricunuscuts ca mileti natsională ahoryea di alanti tsi bâneadzâ tu aestu cratu. Aoa s-veadi ca niscânti ori semnificatsia (noima tsi u afli ti unu lucru) easti ma-ndzeanâ di isturie (atsea tsi s-featsi dealithea).
3. Meslu Maiu easti unu mesu sâmtu ti Armânj. Easti meslu cându fisea s-alâxeashti tu Machidunie. Shi alăxearea easti daima unu semnu di nădie (sperantsă).

Laolu armânescu poati s-bâneadzâ ca pânâ tora: ma multi retsele tsi, niscântiori, si stăvrusescu. Tră armânearea tu bană a armânjloru easti importantu ca tuts atselj tsi nica doru tră isnafea a loru si-află simboluri comune tră tuts shi unu planu tră tut laolu.

Alexandru Gica