TRA ARMANAMI

Sia Sya, Bogdan Rusu, Dinu Popescu (autorul) si editorul articolului “Aromanians are NOT Romanians. Demonstration” au dezbatut pe aceasta tema pe Facebook imediat dupa postarea lui pe 23 iunie 2017. [Cf. http://www.armanami.org/blog/dinu-popescu-aromanians-are-not-romanians-demonstration/#more-1022]

 

Cea mai frumoasa caracterizare a articolului lui D. Popescu figureaza însa într-o comunicare  care mi-a fost adresata personal, deci nu voi da numele autorului. Iat-o :

“Bună! Argumentele  cu limbile slave – mi se par foarte binevenite. Problema că este   proto -romană și nu proto -româna   nici nu trebuie să fii prea  lingvist ca să-ți dai seama..de asta…Poate bietul autor nu știe că noi aici în România știm de mult că lingviștii se scarpină cu mâna stângă dreaptă la urechea stângă, ca să-și  facă loc în lumea academică și că ne-am învățat să le descifrăm subînțețesurile . că altfel riști să fii aruncat de pe cel mai înalt piedestal în cea mai cruntă dizgrație. Nu știu cine este autorul, cred că nu este din România dar pentru asta putem să-i mulțumim că a avut curajul să o spună, N-aș vrea să creadă că noi ..nu ne-am dat seama de asta…”

Datele despre autor sunt acelea pe care dânsul le-a furnizat sitului Trâ armânamea. Putem certifica ca D. Popescu, care semneaza probabil sub un pseudonim, traieste în România, ceea ce nu schimba mare lucru în argumentatia contributiei sale. Într-un mesaj publicat pe Forumul Armânamea, Goran Pushuticlu emite o serie dubii privind atât autorul cât si articolul sau. Nu putem decât sa reamintim ceea ce am precizat de la bun început si anume ca titlul articolului este acela ales de autor si ca acest articol se prezenta initial sub forma unei reactii trimise pentru validare la doua articole publicate pe situl Trâ armânami (despre Nida Boga si N.-S. Tanasoca) de D. Popescu.

Sia Sya‪ Inca un argument pentru faptul ca limba-mama a romanei, aromanei, meglenitei si istrienei/jeianenei nu ar trebui sa fie numita nici proto-română, nici proto-aromână, ci romana (dupa modelul reto-romanei, careia, asa cum am spus, nimeni nu ii spune “reto-română”) est-balcanica, proto-romana est-balcanica, romanica est-balcanica sau proto-romanica est-balcanica.>> Deci limba mama este romana?

• 23 juin, 13:22

‪Dinu Popescu‪ Eu am propus 4 variante, 2 dintre ele continand cuvantul “romană”, 2 “romanica”

23 juin, 15:20

‪Sia Sya‪ Care este diferenta?

23 juin, 15:24

‪Dinu Popescu‪ Sia Sya Cititi cu atentia comparatia cu limbile/popoarele slave rasaritene. Diferenta e ca si rusii zic ca ucraineana/belarusa/rusyna sunt dialecte ale rusei comune, dupa cum si românii afirma ca aromana, meglenita si istriana/jeianeana sunt dialecte ale “românei” comune. Deci trebuie gasit un nume pentru “proto-română” care sa nu contina elementul “român”, deoarece limba respectiva nu e nici “proto-româna”, nici “proto-aromâna/proto-armâna”.

• Hier, à 10:22

Bogdan Rusu – cuvântul „român” este mai recent decât „ruman” – dar ce pseudo-argument este ăsta? Cine nu știe că acest cuvânt a fost rectificat din „rumân”?
– apoi: argumentație prin analogie privind numele limbii; dar ce argument încearcă autorul să respingă? există vreun lingvist care să fi susținut că aromâna e un dialect al limbii române pentru că ambele sunt derivate de la „roman”?
– cel de-al doilea argument din același paragraf este mai pertinent. într-adevăr, există limbi romanice reciproc comprehensibile într-un grad mult mai mare decât româna și aromâna, de exemlplu franceza și picarda sau, în același spațiu, walona și picarda. În același timp, evoluția diacronică a limbilor pune probleme de incomprehesibilitate: limba într-o fază de evoluție mai îndepărtată poate să nu fie comprehensibilă pentru cei din prezent; argumentul nu e concluziv. Nici criteriul comprehensibilității reciproce nu este absolut și, de unul singur, nu îndreptățește nicio concluzie tranșantă.
Până acum autorul nu a formulat niciun argument satisfăcător pentru teza lui, anume că aromâna e limbă și nu dialect.
Trece apoi la „chestiunea stabilirii unui nume pentru proto-limba comuna”. Putem să-i spunem R.00 în ce mă privește. De ce este aceasta o problemă de importanță științifică? Iarăși, cine nu știe că aceste limbi romanice răsăritene au evoluat din latina vernaculară? Care este interesul să botezăm latina vernaculară a unei epoci „romană est-balcanică”? Și de ce ar fi științific greșit să numim această „romană est-balcanică” stră-română sau proto-română?

Ca de obicei în dezbaterea asta, există tot felul de presupoziții extra-științifice. Cel mai deranjant este etnicismul atorului, un etnicism de secol XIX. Eu știu că o parte din belgieni, canadieni, elvețieni au ca limbă maternă fraceza și, cu toate acestea, nu sunt considerați francezi. Chiar dacă aromânii ar vorbi un dialect al limbii române, asta n-ar face din ei români, decât sub această presupoziție etnicistă. Chestiunea limbă / dialect nu este transată, pentru că nu există cu adevărat criterii științifice, libere de orice imixtiune a politicului, care să permită tranșarea ei. Sunt aromânii români? Ăia din România, da. Ăia de aiurea, nu. Singurul sens clar, precis al termenului „român” este cel de cetățean al Republicii România (sau al statelor predecesoare); a întreba dacă x este român în orice alt sens este a formula o pseudo-întrebare.

23 juin, 14:40

‪Dinu Popescu‪ Faptul ca român a fost “rectificat” din „rumân” il face mai recent, adica rectificarea a avut loc ulterior. Aromana si româna nu au evoluat direct din latina populara, ci indirect dintr-o limba comuna, pe care “lingvistii” români o numesc incorect “proto-româna”, stra-, româna comuna etc. Lima latina e limba-bunica a aromanei.

23 juin, 15:18

‪Bogdan Rusu‪ Dinu Popescu rostul obiecției mele a fost că de vechimea lui „rumân” trebuie să ne ocupăm, comparativ cu armân etc. Proto-română sau stră-română sunt termeni descriptivi, dacă x e stră-română, adică strămoș al românei, nu înseamnă că, ipso facto, nu este și strămos al aromânei, stră-armână. chestiunea numelui „verigii lipsă” (și, de altfel, nu cunosc argumente pentru existența unei limbi romanice între latina vulgară și limbile romanice orientale moderne; în qfqră de torna retorna fratre mai există vreo urmă?) are o importanță mai mult ideologică, asta este ceea ce cred eu.

J’aime · Répondre · 23 juin, 15:24

‪Sia Sya‪ Patura comuna este limba traca, patura stra-traca este limba indo-europeana. Contexte ca cel de proto-romana si alte asemenea le consider stiintifico-fantastice.

J’aime‪ · 23 juin, 15:3

23 juin, 15:30

‪Dinu Popescu‪ Bogdan Rusu https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_protorom%C3%A2n%C4%83 De ce trebuie numita aceasta limba “proto-română” si nu “proto-armână”? Se creeaza impresia ca româna e mai veche decat aromâna si ca ultima deriva din prima, ceea ce este fals. Un cuvant aromân ca “oclju” nu deriva din “ochi”, este exact invers. Si comparatia cu limbile slave rasaritene arata acest lucru. Se poate face o oarecare analogie si cu ladina vs. latina (ladina e o limba romanica, neo-latina, ca si spaniola, italiana etc.). A spune ca aromâna e un dialect al proto-românei sau ca aromâna e un dialect istoric al românei (actuale) e ca si cum ai spune ca toate limbile romanice sunt dialecte istorice ale ladinei sau ca ele sunt dialecte ale “proto-ladinei”, adica ale latinei, doar pentru ca ladina a pastrat glotonimul latinei antice. Sau ca belaruse si rusyna sunt dialecte istorice ale rusei, cand ele provin toate din aceeasi proto-limba sau limba-mama (impreuna cu ucraineana).

‪Limba protoromână – Wikipedia

‪Limba protoromână[1], numită și română comună[2], română primitivă[3], română primitivă…

‪

‪ · Hier, à 02:45

‪Dinu Popescu‪ Sia Sya “Proto-româna” in conceptia lingvistilor români nu inseamna limba traca. Nu inseamna ceva ne-romanic, adica pre-romanic/tracic, desi “proto” asta sugereaza. Va rog cititi articolul din wikipedia despre asa-zisa “proto-română”.

Hier, à 02:52

‪Nicu Si Ana Regiu‪ · 14 amis en commun

‪Baliverne….daca luam in calcul latinizarea noi armanii am aparut inaintea romanilor deci cun putem noi vorbi un dialect al limbii romane???? Limba romana este un dialect al limbii armane

Hier, à 06:53

‪Dinu Popescu‪ Nu e nici una, nici alta. Nici aromana dialect romanesc, nici invers.

‪Hier, à 10:00 · Modifié

‪Dinu Popescu‪ Bogdan Rusu Nu e vorba numai de criteriul intercomprehensibilitatii, n-ati citit cu atentia paralela cu limbile si popoarele slave rasaritene si ladina vs. latina. Nu exista niciun criteriu dupa care aromâna sa fie declarata dialect al românei, nici macar al limbii gresit numite “proto-româna”.

Dinu Popescu Nicu Si Ana Regiu Da, latinizarea a avut loc mai intai in zonele traditionale ale aromanilor si apoi la nord de Dunare, dar asta nu are prea mare relevanta. Decat eventual pentru studiile genetice care ar arata ca aromanii sunt mai mult macedoneni antici (care erau greci), iliri, dardani sau peoni, decat traci. Dovada este mostenirea in aromana din latina a cuvantului Saruna din Salona, o forma latinizata si prescurtata din adevaratul nume, cel grecesc, al orasului, Thessalonike, Thessaloniki. Studiile genetice insa sunt in general politizate, nu m-ar mira sa existe/sa apara unele care sa sustina ca aromanii sunt genetic, similari sau genetici cu romanii. Oricum, nu stiu ce relevanta au studiile genetice actuale pentru cum aratau aromanii genetic acum 2000 de ani, de atunci si romanii si aromanii s-au amestecat cu tot felul de alte popoare

• Hier, à 13:31

‪Sia Sya‪ Care este diferenta dintre limba si dialect? Nu ca nu as sti dar niste argumente ar fi plauzibile…

‪Bogdan Rusu‪ „o limbă este un dialect cu armată și marină militară” (Max Weinreich)

2‪ · 23 juin, 14:5

‪Sia Sya‪ Exact. Sa o calcam in picioare si sa o numim dialect, ce ii lipseste ţţlimbii armanesti>> de nu reprezinta o limba?

‪1‪ · 23 juin, 14:53

‪Bogdan Rusu‪ Sia Sya cine a zis că nu-i? eu zic că argumentele tipului sunt slabe, neștiințifice. pe de altă parte, dacă nu e nicio distincție între limbă și dialect, de ce să n-o numim dialect? și de ce ar conta științific cum o numim?

J’aime · Répondre · 23 juin, 14:55

‪Sia Sya‪ Nu neg argumentele dumneavostra vis-a-vis de ceea ce a scris autorul. Pe de alta parte exista o foarte mare distinctie intre limba si dialect. Ce ma intereseaza pe mine este ca avem doua premise si anume: 1. Care este legatura ce o transforma in dialect? si 2. Care este diferenta ce o transforma in limba?

1‪ · 23 juin, 14:58

‪Bogdan Rusu‪ Sia Sya După știința mea, singurul criteriu operațional este cel al inteligibilității mutuale, criteriu care nu este, însă absolut. Italiana este mai inteligibilă decât aromâna, deși este mai îndepărtată în termeni de structuri gramaticale. Când aplicăm criteriul comparativ, cum am făcut-o, el indică ca aromâna e o limbă separată. Când îl aplicăm necomparativ, el indică că aromâna e un dialect, întrucât aromâna este suficient de comprehensibilă pe un anumit registru lexical. Așa, de exemplu, graiul bănățean este practic incomprehensibil pe un anumit registru lexical. Dacă locutorul folosește un anumit registru lexical, evitând grecismele, în particular, aromâna și româna sunt reciproc comprehensibile.

• 23 juin, 15:04

‪Sia Sya‪ Cum adica evitand grecismele? Vedeti aici intervine necunoasterea sau supracunoasterea unora cica avizati in domeniu. Limba armaneasca nu contine grecisme, sunt ale ei, ii apartin de drept. De aceea nu exista ca limba in grecia, ma rog aici sunt mai multe interese. Mentionam apoi in componenta destul de mare de turcisme, etc. Daca o sa va uitati pe documentele de inaintea scolilor romanesti din balcani atunci veti gasi adevarata limba armaneasca necomprehensibila cu cea romaneasca. Aceste grecisme si turcisme reprezinta o mare diferenta pe care din pacate nu o vedem. Aceasta este provocarea curenta a ligvistilor iar nu aceea de a presupune ceea ce este vizibil dar nu si elocvent.J’aime · Répondre · 23 juin, 15:04

‪Bogdan Rusu‪ Sia Sya „sunt ale ei, îi aparțin de drept” – sigur că da. graiul bănățean are multe sârbisme. ale lui, îi aparțin de drept. și mai important, de fapt. în plus, vocabularul nu ajunge pentru a constitui o limbă. și vocabularul românei s-a împrospătat așa de mult, că a schimbat fizionomia preponderent slavă a limbii și i-a dat un aspect neo-franțuzesc. a argumenta că x este o altă limbă pentru că, în trecut, vocabularul era altfel e ca și cum ai spune că româna din sec XV este altă limbă decât cea din sec XXI

‪Bogdan Rusu‪ una peste alta, și cu asta închei o discuție care, da altfel, nu mă pasionează, orice etnie are dreptul să fie numită și considerată din punctul ei de vedere. dacă aromânii se consideră etnie aparte, cu limbă aparte, atunci e corect să-i considerăm așa. (noi, nu știința)

‪ · 23 juin, 15:17

‪Sia Sya‪ Eu spun ca influenta romaneasca in balcani prin scoala romaneasca in balcani a transformat in totalitate limba. A transforma nu este acelasi lucru cu a influenta putin. Nu este aceeasi limba, s-a pierdut voit. Nu poti crea o istorie in jurul unor similitudini ligvistice. Grecia tara mama a armanilor nu este si nu a fost Romania. Sa nu incurcam borcanele. Interesele de pierdere a limbii au fost atinse, in acordul din 1922 Romania si-a castigat aportul prin armani cum si-a castigat Rusia ceea ce numim azi Moldova. Si ma opresc aici, aveti dreptate, e prea mult de spus….

23 juin, 15:26 · Modifié

‪Dinu Popescu‪ Sia Sya Limba-mama a aromânei si românei a fost numita “proto-română” si din motivul ca aromânii nu aveau si nu au un stat al lor, independent, deci “lingvistii” români s-au considerat indreptatiti sa o numeasca asa, deoarece românii erau privilegiati de soarta sa aiba o tara proprie. Din acest punct de vedere, nestiintific/nelingvistic, s-ar putea parea ca au dreptate.

‪1‪ · Hier, à 02:58

‪Sia Sya‪ S-ar părea, după cum spuneam nu poți forma o istorie falsa a unui popor pe niște similitudini lingvistice. Și dacă n-au tara hai sa-i asimilam ca doar ei au contribuit cam 90 la suta la formarea tuturor sistemelor românești. Cum sa nu-i vrei, chiar așa.

‪2‪ · Hier, à 07:50

‪Dinu Popescu‪ Sia Sya Grecismele n-ar trebui eliminate din aromana, nici turcismele. Grecisme exista din cele mai vechi timpuri si in aromana, si in română, de exemplu: farmec, broasca, mânie, cuvinte intrate inca din perioada asa-zisei limbi “proto-române” (sper ca n-am gresit exemplele, nu stiu daca cuvintele astea exista in aromana si/sau meglenita/istriana). In plus in aromana exista si cuvinte care contin sunetele grecesti dh, th si gh (nu ma apuc acum sa tastez literele corespunzatoare din alfabetul grecesc), adica dh (ca in engleza this, that), th (ca in engleza three) si gh (care nu exista in engleza). Dh si th exista si in albaneza unde se scriu chiar asa, dh, respectiv th. In plus exista si alte influente fonetice dar si gramaticale grecesti. Nu vad de ce s-ar renunta la grecisme, nici macar la turcisme..

 

Nicolas Trifon Neavând acces la Web pâna acum, vin cam la spartul târgului. În ultima sa intervenţie, Bogdan Rusu zice : « una peste alta, și cu asta închei o discuție care, da altfel, nu mă pasionează, orice etnie are dreptul să fie numită și considerată din punctul ei de vedere. Dacă aromânii se consideră etnie aparte, cu limbă aparte, atunci e corect să-i considerăm așa. (noi, nu știința) »

Două observaţii. Primo i-a trebuit cam mult ca să ajungă la această concluzie, printre altele replica lui Sia Sya « Sa o călcăm in picioare si să o numim dialect, ce îi lipseste « limbii armanesti » de nu reprezintă o limbă? » Secondo, si asta e cel mai important, el adaugă la final : « noi, nu ştiinţa ». Aici e o buba, după mine.

Lingviştii dotaţi cu un minim de bun simţ ştiu foarte bine că nu ei ci puterea politică decide ce e limbă şi ce e dialect. Când sunt de acord (din pasiune/mândrie naţională sau din interes de carieră) cu decizia politică ei mobilizează, într-un mod mai mult sau mai putin subtil ca sa nu se compromita prea mult, argumentele din domeniul lor care par să o justifice, când nu, ei o critică, având însă grijă sa nu provoace polemici din care ştiu foarte bine că pu pot să obţină câştig de cauză. În România aceste două poziţii sunt ilustrate până la caricatură : prima de Matilda Caragiu Marioteanu, sau mai precis de cei care au simplificat tendentios teoriile ei, a doua de Ion Coteanu care, cât de academician era, nu a fost niciodat& luat în serios pe aceasta tema. Sceptici în ceea ce privesc neologisme precum străromâna sau dacoromâna, care ocupă un loc strategic în demonstraţile colegilor români, lingvistii străini preferă să nu se pronunţe.

Bogdan Rusu are deci perfectă dreptate să reamintească că nu există criterii ştiinţifice suficiente (mai bine zis criterii proprii disciplinei specializate în asemenea chestiuni) pentru delimtarea limbii de dialect. În consecinţă, chestiunea limbă/dialect nu poate fi discutată făcând abstracţie de dimensiunea ei politică. Din păcate, Bogdan Rusu evacuează sistematic aces aspect. « Argumentele tipului sunt slabe, neştiinţice », spune dânsul, referindu-se la Dinu Popescu atunci când acesta caută să demonstreze ca aromâna nu poate fi un dialect ale românei precum nici ucraineana sau bielorusa nu sunt dialecte ale rusei.

Desigur, în măsura în care hotărârea privind caracterul de limba sau de dialect a unei vorbiri este de ordin politic în ultimă analiză, Dinu Popescu nu are cum demonstra ştiinţific că aromâna nu este un dialect al românei sau că aromâna şi româna sunt limbi aparte. Totuşi, acelaşi Bogdan Rusu se întreabă : « Care este interesul să botezăm latina vernaculară a unei epoci „romană est-balcanică”? Și de ce ar fi științific greșit să numim această „romană est-balcanică” stră-română sau proto-română? » În alte cuvinte, Bogdan Rusu consideră corect ştiinţific faptul de a numi latina vernaculară din Balcani care va da naştere românei, aromânei, etc. printr-un neologism care conţine termenul român :  stră-română, română comună, proto-română. Aceasta este şi poziţia statului român şi a Academiei naţionale, când proclamă că aromânii sunt români invocând raportul de subordonare, demonstrat ştiinţific, limbă (româna)/dialect (aromâna). Reflex naţionalist românesc, inconştient bineînţeles, din partea lui Bogdan Rusu ? Greu de zis, dar nu e imposibil.

În schimb mi se pare important de evidenţiat si felicitat Dinu Popescu pentru demersul lui care prezintă marele avantaj de a se plasa pe terenul argumentelor invocate de promotorii şi garanţii teoriei care susţine caracterul dialectal al aromânei faţă de română, de a demonta pas cu pas demonstraţia acestora. Aceste argumente se bazeaza pe noţiuni şi raţionamente considerate azi pe bună dreptate depăşite, invalidate de progresele făcute în diferitele branşe ale lingvisticii si a antropologiei din ultimele decenii. Uneori, ele sunt de-a dreptul ridicole privite din punctul de vedere al criterilor în vigoare azi în lingvistică şi antropologie. Cu ele eşti însă confruntat într-o ţară ca România şi faţă de ele trebuie să iei poziţie, nu poţ să faci abstracţie de ele.

Contra-argumentele lui Dinu Popescu nu au cum să fie ştiinţifice sau nu, ele atrag pur şi simplu atenţia asupra unor contradicţii relativ uşor de detectat atunci când le observi mai de aproape. Miza este imensă : de la manualele şcolare la dicţionarele curente definiţia aromânei ca dialect al românei este omniprezenta, ideea că aromânii nu pot fi decât români pornind de la faptul că ei vorbesc un dialect al românei a fost invocată acum câţiva ani pentru modificartea unei legi prin care se explicita ca aromânii, cuşovlahii, ţinţarii, etc. sunt « români de pretutindeni », ea a permis diplomaţilor români în post la Tirana şi Skopje să pretindă că aromânii din aceste ţări constituie o minoritate românească, ea a pus beţe în roate eforturilor unor părinţi şi profesori de a introduce cursuri opţionale în limba aromână, etc.

În contribuţia sa Dinu Popescu caută să demonteze argumente invocate de mai bine de un secol în România, dar tot mai insistent ultimii ani, pentru a afirma că aromâna este un dialect al românei. Demonstraţia sa, pornind de la o comparaţie cu situaţia limbilor ruse, ucrainene şi bieloruse, este mai mult decât binevenită în contextul românesc în care dezbaterile pe această temă sunt tabu. Titlul contribuţiei lui merge însă mai departe: Aromanians are not Romanians. Ca orice provocare, acest titlu comportă o asimilare inevitabil abuzivă : a vorbi o limbă diferită de română nu înseamnă că nu poţi să te consideri sau să fii considerat român, mai ales dacă trăieşti în România. În comentariul său, cam sec, Bogdan Rusu nu pare să ţină cont de faptul că o asemenea asimilare abuzivă răspunde unei alte asimilări abuzive, aceea a ideologiei naţionale româneşti pentru care aromânii nu pot fi decât români : « Cel mai deranjant este etnicismul autorului, un etnicism de secol XIX. Eu știu că o parte din belgieni, canadieni, elvețieni au ca limbă maternă fraceza și, cu toate acestea, nu sunt considerați francezi. Chiar dacă aromânii ar vorbi un dialect al limbii române, asta n-ar face din ei români, decât sub această presupoziție etnicistă»

Despre etnicism la aromâni, nu la autorul incriminat, aş avea multe de spus, dar m-am întins deja prea mult. Poate cu altă ocazie.

Bogdan Rusu Cu tot respectul, a numi strămoașa limbii române stră-română nu are nimic greșit. Mai adineauri vorbeam cu o fostă colegă care spune „partenerul meu” referindu-se la soțul ei, ca să nu-i jignească pe cei care nu se pot căsători. Eu nu fac precum colega. Limba română derivă din … stră-română. Aromânii pot să-i spună stră-aromână, dacă vor. Putem să-i spunem R.00, cum am mai spus, asta nu va împiedica-o să fie strămoașa limbii române, adică stră-română. Am mai spus, o repet, termenul „stră-română” e descriptiv, arată doar această relație de filiație. N-am să încetez să spun „maică-mea” doar pentru că am frați. Repet și punctul meu de vedere afirmat mai sus și pe care mi se pare că îl treceți cu vederea: singurul sens clar al termenului „român” este cel de cetățean al statului Republica România. „Aromân” e un termen care n-are alt sens decât cel etnic (și să vă aduc aminte că și această identitate e de fabricație târzie?). Prin afirmația, necuantificată, „aromânii sunt români” se exprimă fie o idee tulbure, fie o idee falsă. Ideea clară este falsă, întrucât numai unii aromâni sunt cetățeni români. Ideea tulbure este prea tulbure ca să poată fi discutată, dar bănuiala mea este că e un non-sens.

• Répondre · Hier, à 11:36

Bogdan Rusu în legătură cu „noi, nu știința”: sugeram să lăsăm chestiunile de taxonomie pe seama filologilor, noi nefiind filologi (cei trei amestecați în discuție). că până s-o pronunța știința decisiv, noi suntem datori să privim minoritatea aromână din punctul ei de vedere.

‪Dinu Popescu‪ Situatia este complicata si de invadarea masiva a aromanei din Romania (mai putin a aromanei din Albania/Macedonia/Grecia/Bulgaria de românisme. Am observat ca si cuvinte relativ des folosite sunt inlocuite cu imprumuturi din romana, ceea ce poate duce aromana la un grad de inteligibilitate comuna cu romana (in viitor) mult mai mare, ceea ce poate servi ca argument pentru nationalistii romani. Sunte cunoscute argumentele de tipul: exista dialecte italiene/germane mult mai diferite intre ele ca aromana de romana. Pe langa argumentele asa-zis “lingvistice” mai exista si pseudo-argumentul ca românii au un stat propriu, argument nelingvistic care nu are nimic de a face cu dezbatere daca aromana e dialect sau limba. Nici ucrainenii si belarusii n-au avut un stat al lor in Uniunea Sovietica si totusi limbile lor erau recunoscute ca diferite de rusa chiar de catre autoritatile sovietice, de asemenea si existenta popoarelor ucrainean si bielorus.

‪ · Hier, à 11:43

‪Dinu Popescu‪ Bogdan Rusu “suntem datori să privim minoritatea aromână din punctul ei de vedere.” Corect, daca vor (unii dintre ei) sa se considere popor diferit nu are nimeni dreptul sa le-o interzica. In ceea ce priveste limba, este clar ca nu e un dialect românesc.

‪1‪ · Hier, à 14:02

‪Nicolas Trifon Frumos cuvânt de încheiere!