Dear Lila Cona, President of the Armãn PEN Centre,
Dear ladies, and gentlemen,
In the name of the Board of Directors of the Convivenza Foundation, the International Centre of Minorities, it is my great honour to welcome you to the First Belgrade Conference on ARMÃNS in Belgrade, Serbia. With pleasure the foundation agreed to jointly organize this important event with the Armãn PEN Centre! At this occasion I would like to give my special gratitude to my friend Lila Cona, President of the Armãn PEN Centre, for the excellent collaboration in the making of this conference.
“Mi duchescu multu hãrsita tsi n-aflãmu iara tu idghiul locu, Beligradi, aclo iu anlu tricut n-adunãmu s-lu fundãmu PEN Armãnescu. PEN anostru, duruts oaspits, sots vruts tu dzuãa di 29 di yizmãciuni la 88 Congres al PEN Internatsionalu s-amintã prota institutsii armãneascã pricunuscutã pi nivelu internatsionalu.“
Adâvgāmu la cuvenda noastâ tsi u angrâpsimu ti Boris Pahani, câftārli tsi li featsi ta s’aflâ ma multi ti pâpânj’lj, tu kirolu câtu fu tu Ghirmânii dila 2016 la 2022. Tuti aiestu plirufurii nâ li pirmithusi cându nâ featsi tinjia s’yinâ la vivliotikia sutsatâljei di Paris. Ti tuts cari au sinferu s’aflâ sh elj di iu lâ yinu strâpâpânjlj sh tsi solji di aproapea i di alargu au, dāmu manghiosu iu potu s’facâ idyili xitâxeri.
Voici le compte-rendu détaillé des recherches entreprises par Boris Pahani sur ses origines lors de son séjour en Allemagne entre 2016 et 2022. Il nous en avait fait part lors d’une rencontre à la bibliothèque de l’association à Paris. Une entreprise passionnante dont le résultat est éclairant : les ancêtres de sa famille proviennent de Muskopuli, qu’ils ont quitté entre 1769 et 1788. Mais aussi un exemple de recherche des ancêtres par le biais notamment des programmes disponibles en matière d’ADN. Quelques pistes sont suggérées en Post Scriptum.
Duminica trecută, când am sunat la domnul Petraşincu şi nu mi-a răspuns nimeni, am avut ca un presimţământ ciudat. Câteva ore mai târziu, vioiciunea, fermitatatea şi preciziunea tonului soţiei lui cu ocazia primelor cuvinte pe care le-am schimbat mai că mi-au redat elanul de care dădeam dovadă de fiecare dată când ne puneam de acord la telefon pentru ora la care urmam să trec să-i vizitez. Dar ceea ce mă anunţa de data asta nu lăsa loc la nicio îndoială : « Înmormântarea a avut loc ieri, a murit miercuri, nu, joi, da joi… »
Mărturiile lui Ion Ioanid despre aromâni în puşcăriile comuniste în memoriile sale publicate sub titlul : închisoarea noastră cea de toate zilele. Extrase :
Avertisment : Tin să precizez de la bun început faptul că paragraful (1) care urmează face parte din numeroasele omagii cu două tăişuri aduse aromânilor în România. Pe de o parte, eroizarea lor excesivă, prezentarea lor ca un fel de super-români, se înscrie într-un proces al cărui principal efect, nu neapărat căutat, este în ultima instanţă asimilarea lor definitivă ; pe de altă parte însă, asemenea mărturii indică felul în care ei înşişi se percepeau şi mai ales felul în care erau percepuţi ca fiind mai ales alceva decât români. Atât auto-identificarea cât şi identificarea lor de către ceilalţi permit să fie depăşite nenumăratele speculaţii contradictorii privind aşazisa identitate (2) a aromânilor.
Si një i pasionuar pas poezisë dhe botimeve, sa herë që lexoj libra, mundohem të shenjoj apo të heq mënjanë poezitë më të bukura. Natyrisht, në një libër, për shembull, me rreth 100 poezi (dhe këtu e kam fjalën për poetët e vërtetë), më ka qëlluar që të përzgjedh 5 deri 10 të tilla.
Postfaţa semnată de Naim Zoto la cartea Kirei Iorgoveanu-Mantsu Pânea di zboarâ : poezii pi limba armânâ=Buka e fialëve : poezi, tradusă în albaneză de Spiru Fuchi, apărută la editura Bottimet M & B de la Tirana, în 2019 (Editie bilingvă aromâno-albaneză).
Pasionat fiind de poezie şi publicaţii, ori de câte ori citesc cărţi, încerc să marchez sau să pun deoparte cele mai frumoase poezii. Fireşte, într-o carte de exemplu cu 100 de poezii (şi aici mă refer la poeţii adevăraţi) mi s-a întamplat să selectez5 până la 10 dintre ele. Din sutele de volume de poezie citite, puţine au fost cazurile în care să mă întorc la ele pentru a le reciti, pe când cazurile în care să-mi fi dorit să memorez poeziile, sau să citez din versurile sau strofele lor, au fost şi mai rare.
Cuvânt rostit de antropologul Leonidas Embirikos la seara de poezie în doua limbi, armână si greacă, « Pricunushteari ti poezia armânească », care a avut loc la Atena, pe 22 martie 2014.
Pozitia autorului cărţii O istorie genetică (incompletă) a românilor (Humanitas) asa cum reiese din interviul acordat lui Lucian Popescu de la Contributor.ro (nu am putut achizitiona încă cartea) mi se pare binevenită tocmai pentru că arată de ce o istorie genetică a românilor nu este posibilă. Inconvenientul este că M. Netea nu rezistă la tentaţia de a reconstitui anumite momente ale istoriei românilor în funcţie de propriile lui păreri, mai mult sau mai puţin în acord cu versiunea consacrată de istoriografia românească privind formarea poporului român. O istorie fără legătură cu istoria genetică anunţată în titlu.
