O poveste complicată, cum totul e complicat în Balcani, pentru care îi multumim lui Adrian Rozei. Războiul civil e pe sfârşite în nordul Greciei. Nikos Zachariadis, şeful Partidului comunist grec care controla rezistenţa iniţială antinazistă, confruntată după sfârsitul Razboiului cu guvernul grec susţinut de englezi, semnează un acord cu Stalin pentru a evacua o serie de combatanţi către țările din blocul socialist. Alături de ei, 24 000 de copii în vârstă de 4 la 14 ani vor lua calea exilului. Până acum nu este clar în ce măsura era vorba de a-i salva de mizeria din regiunile din nordul Greciei unde au avut loc luptele sau de a forma noi combatanţi pentru cauza lui Stalin si alti Zahariadis… 3 000 dintre aceşti copii sosesc cu trenul în Ungaria după o lună de drum. Ei sunt urmaţi de 4 000 de adulţi… Un sat va fi fondat, Görögfalva, « satul grecilor » devenit ulterior Beloiannisz.
Il y a 200 ans, le 25 mars 1821, commençait la guerre d’indépendance grecque. Or, beaucoup des premiers combattants de l’indépendance étaient eux-mêmes issus de la communauté aroumaine. Focus sur trois personnages majeurs, Rigas Velestinlis, Ioánnis Koléttis et Giorgakis l’Olympiote.
Publicată iniţial la editura Acratie în 2005, cartea, odată epuizată, a făcut obiectul unei noi ediţii completate cu o postfaţă intitulată “Contenciosul aromânilor”, la Non Lieu, Paris, 2013. În această postfaţă, care a apărut cu un an după traducerea în română, autorul rezumă principalele tendinţe care apăruseră în anii care au urmat primei ediţii. Iat-o, în franceză :
Dan C. Mihăilescu : Cred că acesta carte este un fel de dicţionar, de istorie, de anuar de telefon. Nu am mai întâlnit nicăieri toate punctele astea sensibile pe care le gaseşti în carte, toate polemicile, toată desbinarea, toate relele şi toate regulile sau lucrurile pe care le încalci invariabil când te ocupi de aromâni.
Ghini vinişi la microfonlu a emisiunil’ei armâneascâ di la Radio România International. Nu di multu kiro s-feaţi lansarea a cartil’ei “Armân’il’i Iuţido, Iuva” la Pânayirlu Internaţional di Carti “Gaudeamus” Bucureşti, Brumar 2012. Cum tricut la lansarea a cartil’ei anamisa di armân’il’i şi nu maş el’i, ţi eara viniţ ti lansarea-a aiştei carti ?
Vedeţi, eu consider că această carte ne face sa păşim înainte pe drumul cunoaşterii mai limpezi a imprejurarilor din Balcani şi intreaga istorie a aromânilor aşa cum a fost cercetată şi expusă în această carte este un exemplu pentru oricine se apropie de temă.
Aurica Piha, Radio România Internaţional, 30.01.2013 : Vrut ascultâtori, tu ahurhita-a lasarilʹei tânurâ un zbor prof. Alexandru Gica, striducătorlu Adrian Ciubotaru şi tu soni istoriclu Andrei Pippidi cu aestâ cuvendâ, di ma nghios, tânutâ la ediţia 2012 a Pânâyirlui Internaţional di Carti “Gaudeamus” Bucureşti tu meslu brumar 2012 la lansarea a cartilʹei “Armânilʹi, Iutido, Iuva” di Nicolas Trifon.
Până la urmă, ca să scriu cărți, să fac o literatură autentică, folosindu-mă de armâna mea (pe care oricât de mult o iubesc și oricât de patriot aș fi), ea mă lasă baltă, mă abandonează. Și, din noroi, mă scoate limba pe care am învățat-o în clasa întâi; cea pe care o vorbeam în afara casei, dar o iubeam la fel de mult ca pe cea a mamei, limba cărților pe care le citeam, a studiilor mele: albaneza.
“Toatā povestea mi-a creat o stare de spirit care m-a teleportat pe nesimțite înapoi in timp in satul natal din Romānia comunistā a anilor 1955-1965, unde am crescut in mijlocul unei comunități de Rrāmāni-fārshirots originari din munții Pindului, doar cā noi nu trāiam în colibe de paie ca cei din Bufnița, izolați pe culmea unui munte, ci la cāmpie, in casele nemților, ca strāini refugiați.” O lectura inspirata a romanul lui Thanas Medi semnata de Dini Trandu urmata de o lectura, nu mai puti inspirata, de Niculaki Caracota.
Paru en 2002, Terres de sang, terres de frontière : une histoire de l’Albanie du Sud- l’Epire du Nord clôt le cycle consacré aux Balkans par T.J. Winnifrith, décédé en novembre dernier. Si l’avant-titre renvoie plutôt au film « Le pied suspendu de la cigogne » (1991) de Theo Angelopulos et aux tensions croissantes à la frontière entre la Grèce et l’Albanie dans les années 1990, le livre porte en réalité sur l’histoire longue d’une région que les deux États se partagent de nos jours.