TRA ARMANAMI

Încercând să-mi fac o idee mai precisă despre Dr. S. Ţovaru, de acum înainte Simeon Ţovaru pentru mine, el îmi apare ca un fel de honnête homme, în limitele desigur ale contextului balcanic si mai ales românesc în care el a evoluat. 

„Adevărul e ca fierul roșu; aplicat la vreme, el ustură și doare, dar ajută și vindecă. Vom recomanda deci acest tratament drastic și în chestiunea macedoneană”, scria doctorul Tașcu G. Trifon în broșura publicată în august 1909 cu titlul Congresul românilor otomani ținut la Bitola (Monastir). Observaţia era desigur corectă însă chiar dacă au existat încercări de a urma un asemenea îndemn, timpul a fost prea scurt pentru ca ele să ducă la un rezultat consecvent. Epilogul celor două războaie balcanice, pacea de la Bucureşti din august 1913 a anulat prerogativele armânilor asigurate de statutul de olah milet obţinut în 1905. Două decenii mai târziu, un tratament similar va fi formulat şi argumentat pe larg într-o carte intitulată Problema şcoalei româneşti din Balcani. Născut la Malovishte ca şi Taşcu G. Trifon, tot medic şi el, autorul cărţii, S. Ţovaru proceda la rândul lui la o critică « usturătoare şi dureroasă » a politicii statului român în Balcani şi a celor care au aplicat-o la faţa locului în domeniul cheie al învăţământului. 

Pornind de la o amplă documentaţie şi de la surse epistolare inedite, Magda Stavinschi a publicat o monografie  intitulată Nicolae Coculescu, o viaţă printre stele, care grupează diverse date interesante despre ascendenţii aromâni ai acestui personaj bine cunoscut în vremea sa (1866-1952), fondator al Observatorului astronomic din Bucureşti, partizan al adoptării calendarului gregorian în România, fruntaş liberal şi, printre altele, « papist » – s-a convertit “oficial” în 1925 la catolicism sub influenţa monseniorului Ghika.

Pe tata îl chema Dumitru, obișnuia să semneze Dumitru V. Narti, numele de la mijloc era Virgil. Pe bunica [mamamare] o chema Parascheva, numele de fată Metta. Constantin Narti, Cocea, care a fost diplomat la Praga, era fratele mai mare al tatălui meu, unchiul Cocea, foarte iubit de noi copiii…

Comunicatul trimis pe 8 martie în limba româna urmat de traducerea în engleza si franceza. Pe 9 martie, Comisia juridica a emis un aviz defavorabil (http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2020/av045.pdf). Aceast nu are însa legatura cu votul. Daca in plen se voteaza, legea trece chiar daca are avize negative de la comisii.

Primii aromâni au venit în Slobozia în jurul anului 1940 din Cadrilaterul romanesc. În primii ani, pentru ei aceste locuri constituiau mai mult un traseu de tranzit către Tulcea și Constanța, dar dupa anul 1953 au început să se stabilească și aici, proces care s-a încheiat în jurul anului 1960.

Deadun cu Vladko Dimov (al Dibrean), Goran Kostov (Pushuticlu) caftara titluri di cartsa shi di articuli ngrâpsite di Stoica Lascu cari s’ufiliseascâ numa di « români balcanici » tu loc di numa di « aromâni ». Una mare ciudie !

Pornind de la recenta recunoastere a armânilor/vlahilor ca minoritate nationala în Albania, Marius Teja semneaza în Sinopsis (Balkan Investigative Reporting Network) o frumoasa si echilibrata prezentare a situatiei aromânilor din Balcani. Probabil involuntar, fotografia cu scaunele goale care ilustreaza articolul sugereaza refuzul oficialilor români si greci de a discuta serios problema recunoasterii unei limbi si a unei culturi minoritare transnationale care se afla în pericol de disparitie…

Adyivãsiiu cartea stã-vearã, tu limba rumunã…U aveamu loatã la Pãnãyirlu di carti di Bucureshti iu fu pãrãstãsitã.
Ama, ashtiptamu s-u “cãntu” pi armãneashti ti atsea cã shteamu cã Maria Bara lucra la armãnipseari. 

“Vãrãoarã, tu banã, s’facu yisili… Gãrtsii (Sãrunã), unã …mari antholoyii di poezii armãneascã di adzâ, tu doauã limbi: armãneashti shi gãrtseashti:

Ãlj haristusescu a poetlui Yioryi Exarhu cari lu featsi aestu lucru mashi cu VREARI!

Nu agãrshescu sã’lj haristusescu alu Leonida Embirikos cari u tinjisi poezia armãneascã di adzã cu unu Zboru nãinti – „Anamisa di Deaspiru shi Elpidhã“. Dzãtsi tu bitisitã L.Embirikos:

„Poetslji di axii di adzã aspunu tsiva ma multu: drama istoricã shi di banã a Armãnjiloru cari easti, tu idyiulu chiro, drama a tutuloru oaminjiloru. Universulu a loru poeticu zuyrãpseashti nostalyia ti hãryia a chirolui patriarhalu, ti unã yeoyrafii spiritualã, easti mplinu diDeaspirushi aynãnyipseashti Apocalipsa.Universulu a loru easti disicatu anamisa di Deaspiru shi diElpidhã”  

P.S. cartea poati s’hibã aflatã la editorlu di Sãrunã:

Κεντρική διάθεση: Βιβλιοπωλείο Αριστοτέλειο, Ερμού 61, 54623 Θεσσαλονικ, τηλ.: 2310-282782, τηλεομ.: 2310-240331, Ηλεκτρονική διεύθυνση: erwdios@otenet.gr,ISBN: 978-960-454-227-7