TRA ARMANAMI

TU LOC DI PROTU ZBOR
(Ndauã Zboarã Nali Dit Cursu)

Tra sã zburãm trã regulili tsi va li dãm tu lectsiili dit aestu cursu, va lipseascã s-ufilisim zboarã tsi nu s-aflã tu limba zburãtã. Aesti zboarã va li lom dit limbili muderni internatsiunali sh-va lã dãm un stranj armãnescu. Cum limba rumãneascã easti limba tsi s-aproachi nai ma multu di limba-a noastrã, zboarãli, cãndu va s-hibã adusi tu limbã, va sh-undzeascã multu cu idyili zboarã dit limba rumãneascã. Nu putem s-fãtsem altã soe. Ma, priningã zboarãli loati dit limbili xeani – cu definitsiili a lor standardu dit alanti limbi – va s-avem ananghi sh-di zboarã tsi poati si s-aflã bãgati chiola tu filuluyie, ma noi, nihiindalui filuloyi, nu li cunushtem. Tr-atsea va nã fãtsem zboarã nali, trã ihtizaea-a noastrã. S-poati s-hibã multsã armãnj cari s-li cunoascã aesti zboarã, ma poati s-hibã shi ndoi cari s-nu li shtibã. Tr-atsea va dãm ma nghios arada-a lor. Definitsiili a zboarãlor li lom dit dictsiunari.
(1) Vocala easti (i) un son dit zburãrea-a omlui, faptu cu tritsearea sonorã, libirã sh-fãrã cheadicã, a vimtului prit canalu sonor (adrat di coardili vocali shi ntreaga gurã) icã (ii) un semnu grafic cari aspuni un ahtari son. Ashi bunãoarã, avem shasili vocali: a, ã, e, i, o, u tsi s-fac cu vimtul tsi treatsi prit gurã, iu limba poati si s-aflã tu un loc icã altu shi budzãli pot si sta dishcljisi unã soe icã altã. Vocalili pot s-hibã pronuntsati singuri icã deadun cu semivocali i consoani.
(2) Consoana easti (i) un son dit zburãrea-a omlui, format di vronduri adrati pri-aoa sh-pri-aclo prit canalu sonor (adrat di coardili vocali shi ntreaga gurã) cu strimtarea shi ncljidearea-dishcljidearea-a canalui icã (ii) un semnu grafic cari aspuni un ahtari son. Bunãoarã: b, c, d, etc. suntu consoani tsi nu pot si s-pronuntsã singuri, shi s-pronuntsã mash cãndu suntu deadun cu unã vocalã.
(3) Semivocala/semiconsoana easti un son tsi s-aflã nolgica di vocalã shi consoanã, cu hãri tsi suntu trapti sh-di la unã sh-di la-alantã. Bunãoarã, tu sonlu oa dit zborlu moarã, a easti unã vocalã shi o unã semivocalã. Semivocalili nu pot si s-pronuntsã singuri, totna suntu ligati di unã vocalã.
(4) Silaba easti unã cumatã foneticã cari s-pronuntsã cu unã singurã dishcljideari di gurã, sh-cari easti faptã di un i ma multi “fonemi” (atseali ma njitsli unitãts sonori dit unã limbã). Silaba ãncljisã bitiseashti cu unã consoanã, silaba dishcljisã cu unã vocalã. Monosilaba easti un zbor faptu dit unã singurã silabã, iarã polisilaba easti un zbor faptu di dauã i ma multi silabi.
(5) Diftongul easti un son adrat di unã vocalã shi unã semivocalã tsi s-avdu deadun tu idyea silabã shi cari s-pronuntsã cu unã singurã dishcljideari di gurã. Bunãoarã, ashi avem oa, tu zborlu moarã, icã ai, tu zborlu plai, etc. Nu shtim cari easti aduchirea-a filuloyilor, ma cãndu, tu idyea silabã, avem unã consoanã namisa di-unã vocalã sh-unã semivocalã, noi nu va dzãtsem cã avem un diftongu. Bunãoarã, tu silaba vreri, nu-avem un diftongu, cã semivocala i ari consoana r namisa di ea sh-di vocala e. Ma silaba vrei ari diftongul ei cã vocala e shi semivocala i suntu ligati deadun, fãrã nitsiunã consoanã namisa di eali.
(6) Triftongul easti un son adrat di unã vocalã shi dauã semivocali tsi s-avdu deadun tu idyea silabã shi s-pronuntsã cu unã singurã dishcljideari di gurã, ca bunãoarã, zborlu ceai, iu a easti vocalã, iarã e shi i suntu semivocali.
(7) Prifixul easti unã cumatã foneticã tsi s-bagã nãintea-a unui zbor ca s-lj-alãxeascã noima shi s-lu facã s-hibã un altu zbor (dirivatã di-a protlui). Bunãoarã, zborlu semivocalã icã semiconsoanã (zboarã tsi vor s-aspunã idyiul lucru) ari noima di “giumitati di vocalã” icã “giumitati di consoanã” (unã noimã tsi s-aflã namisa di noima-a zboarãlor vocalã shi consoanã) cã easti faptu di prifixul semi (cari ari noima di giumitati) shi zborlu vocalã icã zborlu consoanã.
(8) Sufixul easti unã cumatã foneticã tsi s-adavgã nãpoea-a unui zbor (icã lja loclu-a unui altu sufixu) ca s-lj-alãxeascã noima shi s-lu facã s-hibã un altu zbor (dirivatã i formã gramaticalã di-a protlui). Bunãoarã, zboarãli minduescu, minduiri shi mindueam suntu fapti di-arãdãtsina mindu shi sufixili escu, iri, eam, iu noima-a zborlui easti datã, em di-arãdãtsinã, em di sufixu.

Cãtivãrãoarã, tu locuri-locuri, aesti definitsii va s-hibã niheamã-alãxiti cã va s-adãvgãm, aclo iu va s-avem ananghi, shi ndauã definitsii di-a noastri:
(1) Va dzãtsem vocalã lungã, tu loc di vocalã, shi vocalã shcurtã, tu loc di semivocalã. Bunãoarã, a sonlui i-shcurtu dit zboarãli arachilor, mãri shi mãi, icã a sonlui u-shcurtu dit zboarãli arãu shi ditu, noi va-lj dzãtsem shi semivocalã shi vocalã shcurtã, dupã cum va nã si ndreagã lucrul.
(2) Va dzãtsem consoanã simplã, cãndu easti scriatã cu unã singurã litirã, consoanã compusã, ma s-hibã scriatã cu dauã litiri shi consoanã complexã ma s-hibã scriatã ca unã litirã ma s-avdi ca dauã consoani. Bunãoarã, c, g, l, n, d, etc. suntu consoani simpli; ch, dz, dh, gh, lj, nj, sh, ts shi th suntu consoani compusi; shi litira x tsi s-pronuntsã, cãndu cs shi cãndu gz, easti unã consoanã complexã.
(3) Va dzãtsem semisilabã, trã unã parti (nu giumitati) di silabã tsi nu poati s-hibã pronuntsatã singurã ca unã silabã sh-tr-atsea easti ligatã cu unã cratimã di altã silabã di dinãinti i di dinãpoi. Bunãoarã, particulili nj (parti dit silaba nji/ãnj) shi lj (dit silaba lji/ãlj), etc. dit expresiili: nj-mi dush, dzã-nj, dzã-lj, lj-eara, etc. va s-hibã cunuscuti aoa ca semisilabi.
(4) Va dzãtsem diftongu icã triftongu simplu, cãndu s-aflã ntreg tu idyiul zbor shi diftongu icã triftongu compus, cãndu s-aflã mpãrtsãt du dauã i ma multi zboarã. Bunãoarã, tu expresiili: (ali)dzeai, beau, iar(nã), ljau, oa(minj), etc. avem diftondzã icã triftondzã simpli, iarã tu expresiili: mi-a(darã), tsi-ai (di ti duts la el), ti-au (pãtidzatã), etc. avem diftondzã icã triftondzã compush.
Nu shtiu cum u au filoloyilji, ma cãndu noi va sã zburãm di diftongu shi triftongu, lipseashti si s-aducheascã cã zburãm di cum suntu elj scriats, nu pronuntsats. Ma, cãtivãrãoarã, va si zburãm sh-di diftondzã shi triftondzã ashi cum suntu pronuntsats, ca s-lj-alidzem di atselj scriats. Bunãoarã, diftongul au (vocalã a, semivocalã u) poati s-yinã dupã consoana compusã lj, ca tu zborlu ljau, bunãoarã. Cum consoana lj s-avdi cu un i-shcurtu la coadã cari, tu sistemlu-a nsotru, nu si scrii, idyiul diftongu au, s-avdi ca triftongul eau/iau. Tr-atsea, cãtivãrãoarã, va dzãtsem cã diftongul au, s-avdi ca triftongul eau/iau cãndu yini dupã consoana lj. Bãgats oarã cã, la ndoi scriitori, zborlu ljau (tsi ari diftongul au), easti scriat ljiau/ljeau, va dzãcã, zborlu easti scriat cu triftongul iau/eau.
Multi zboarã tsi va li dãm ca exempli, va hibã dispãrtsãti tu silabi. Cititorlu lipseashti s-aducheascã cãtse bãgãm cratima (semnul “-” tsi disparti dauã pãrtsã dit un zbor) tu-aesti zboarã shi s-nu li minteascã cu zboarãli iu cratima fatsi parti di scriarea di-aradã a zborlui ca, bunãoarã, ashi cum s-fatsi cu zborlu xana-zburãscu.
Di itia cã avem datã multi ditalii, multi exempli, shi avem aspusã lucri tsi nu sh-au loclu tu unã lectsii di scriari ma tu alti cãrtsã ca, bunãoarã, unã gramaticã i carti di aleadziri, lectsiili va s-hibã poati mult ma mãri dicãt lipsea s-hibã. Ma noi u featsim maxus; cã lectsiili nu suntu fapti ahãntu trã filoloyi, cãt suntu fapti trã oaminjlji di-aradã tsi vor sã nveatsã scriarea ndreaptã (corectã) a limbãljei armãneascã. Armãnjlji nu au sculiili a lor iu s-poatã s-lji nveatsã njitslji si scrii shi sã dyivãseascã armãneashti, tsintsi dzãli pi stãmãnã, 5-6 oari di chiro tu dzuã, sh-anj cu-arada. Multu-multu, ficiorlji armãnj, cari nveatsã adzã carti tu sculii xeani, va s-aibã dauã-trei sãhãts pri siptãmãnã di limbã armãneascã. Aclo va lã s-aspunã, priningã alti lucri, shi sistemlu di scriari a limbãljei armãneascã. Sh-dascalu nu va poatã s-aibã multu chiro tra s-lji nveatsã njitslji tuti regulili di scriari.
Tr-atsea, un ficior cari ari mirachea sã nveatsã sã scrii ghini armãneashti, lipseashti s-lucreadzã singur – ma s-nu-aibã unã carti cari s-lj-aspunã cum si scrii – s-citeascã singur cãrtsã scrisi cu soi-soi di reguli shi, dit citirea-a lor, s-aflã el singur regulili atseali buni, tsi dascalu di la shcoalã nu-ari chiro s-lji li-aspunã. Tr-aestu ficior, avearea aproapea di mãnã a unei carti cu tuti aesti lectsii, iu s-hibã aspusi normili di scriari, cu multi ditalii shi exempli, va-lj hibã di mari ufelie, agiutor.

CURSU DI SCRIARI ARMÃNEASCÃ
dupã Regulili Astãsiti la Simpozionlu di Standardizari a Scriariljei
Armãneascã di Bituli, Avgustu, 1997

anyrapsit di TIBERIUS CUNIA