Mar 21
Eroi pătaţi, de Cornelia Golna : Felicitări, Cornelia ! Cristina Passima Trifon
De multe ori mi-am zis şi am zis şi cunoscuţilor mei : în fiecare familie de aromâni există o poveste, o « istorie » demnă de transpus pe peliculă sau aşternută pe foile legate între coperţile unui roman. Depinde însă de priceperea şi iscusinţa celui ce cutează să se aventureze pe aşa un drum anevoios şi imprevizibil.
Încercări au fost şi vor mai fi multe şi de asta îmi cântă sufletul de bucurie să aflu că ei, aromânii, vor dăinui şi după ce noi nu vom mai fi.
Am privit-o cu reticenţă : o nouă carte, o altă carte, « un roman ?!? » I-am privit coperta, o imagine impozantă = un stereotip cu care multi aromâni se fălesc, se muţumesc, se identifică. « Un roman ? »… Iarăşi ne aruncăm cu capul înaite înspre teme şi formate care ne depăşesc în oarece măsură puterile, anvergura…Ca şi cum ACUM, ar trebui, e imperios necersar să recuperăm tot ce nu am apucat, nu am avut curajul sau putinţa să facem în vremurile trecute atât de vitrege.
M-am aşezat confortabil în fotoliul meu alb, pe care Nicolas îl priveşte cu nonşalanţă, să citesc şi… aventura a început. N-am mai lăsat-o din mână până n-am termint-o.
Structura romanului Eroi pătaţi[1] de Cornelia Golna este riguroasă, compactă precum muntele pe care stă răşchirată Mushata şi statura impozantă şi de neclintit a lui Aghaton Galan, personajul principal al romanului. Silueta lui Aghaton pe vârf de munte face una cu muntele, iar amândouă un monument.
Perspectiva din care sunt descrise evenimentele şi momentele subiectului este cea raportată la talia unui copil ce ascultă cu ochii măriţi şi urechile ciulite, sorbind pe nerăsuflate poverstirile bunicii ramase în viaţă sau ale unchilor mai vârsnici care l-au cunoscut. Perspectiva asupra personajului este una montantă, iar cea din privirea lui Aghaton asupra panoramei ce se deschide din varf de munte asupra imprejurimilor, este una plonjantă, vedere a tot cuprinzatoare a văilor şi zărilor. Pentru pânzele fluviu, epopee din perioada Renaşterii din Quattrocento, Pierro della Francesca folosea aceasta manieră de intersectare a punctelor de perspectivă pentru a pune în evidentă majestuozitatea personajului, care astfel devine o emblemă, un blazon (« Le triomphe de Chasteté, 1465 » sau Dipticul ducilor de Urbino ce îi reprezintă pe Federico da Montefeltro duce de Urbino, conte de Montefeltro şi pe cea de a doua lui soţie Battista Sforza).
Nu ştiu de ce, mi-a adus aminte de faimoasa Toison d’or a lui Borislav Pekic şi de bătrânul unchi Siméon din clanul Njegovan-ilor ce avea să deschidă dinastia de aur a Ţinţarilor în Balcani.
Îndrăznesc oare să aştept o continuare a « istoriei » cu periplul celorlalte personaje prin lumea largă : fratele Naum, copiii Aglaia, Teodor, Ioan, Filip şi Odiseu şi de ce nu Cornelia…
Frumoasă ţesătură a poveştii, aromâncele foloseau mult firul alb subţire de bumbac sau gros de lână colorat în culori naturale, organice, preparate adesea de ele, atent, intr-o manieră personală, alchimie desăvârşită. Alică, Njirlu ică Galàn [2], Veardi, Aroshu, Vinitu…
Felicitări, Cornelia !
Paris, le 21 mars 2020
[1] Tradus din engleză în română de Mircea Bucurescu, Eroi pătaţi a apărut la editura Eikon în 2019. Maria Bara a tradus din engleză în aromână romanul Corneliei Golna cu titlul Iroi lâspusits la editura Go-Bos Press în 2020. La aceiaşi editură a apărut prima dată, în 2017, în limba engleza acest roman cu titlul Tainted Heroes.
[2] Galàn : « Albastru », « bleu » în Dicţionarul lui Tiberius Cunia, Editura Cartea Aromână. Poate coincidenţa nu este întâmplatoare…