TRA ARMANAMI

« Mulțumim că ne mai luminezi și cu percepția diasporei. Dar nu înțeleg de ce nu reacționează chiar comunitățile de aromâni din statele respective. Nu crezi că impactul unui astfel de articol ar fi mult mai eficient dacă ar fi semnat de  comunitățile din Republica Macedonia și Albania? Chiar nu știe nimeni de acolo să scrie, se tem de ceva?

 Nu văd  că totul se face peste capetele lor? Poate reușiți să rezolvați această problemă, Așa numai prin intervențiile noastre individuale de liberi cugetători, și receptările devin la fel de individuale, fără să afecteze cu ceva șmecheriile politice. Mi-ar fi plăcut un comnunicat al comunităților din balcani care să se dezică de numirea lor de ”români de pretutindei”. Altfel ar fi acționat chiar societatea românească    asupra politicii »

Acest mesaj l-am primit ieri la Trâ Armânamea de la Maria Pariza în legatura cu postul precedent intitulat « Macedonii Vioricăi Dăncilă, prim-ministrul român în vizită la Skopje ». Întrebarea este nu numai judicioasa dar si bine venita, Maria Pariza pune degetul pe un punct sensibil. Cunostiintele mele fiind sumare despre situatia actuala în Republica Macedonia (RM) si Albania, raspunsu meu va fi cam lacunar. Mult mai la curent trebuie sa fie Nicu Caracota care, în cadrul activitatilor Consiliului armânilor, a fost des în aceste tari în ultimii ani. Bineînteles, orice interventie pe tema asta este binevenita!

Pâna una alta însa, iata opinia mea.

Primo, dar asta nu are nicio importanta, la ora actuala cam toti suntem diaspora asa ca a fi sau a nu fi diaspora nu mai prezinta neaparat un avantaj sau un inconvenient în opinile pe care fiecare dintre noi le poate emite !

Secondo, mai concret, reactii au avut loc. Nu ma refer la cele individuale ci la cele publice, prea rare dupa gustul meu. Spre exemplu, cu ocazia incidentului care urmeaza si pe care l-am evocat in jurnalul de calatorie aparut initial în franceza a avut loc o manifestatie la Skopje în fata ambasadei româniei contra imixiunii statului român în problemele comunitatii armânesti din RM. Iata pasajul :

« Ultima tentativă a diplomaţiei române pe care mi-o povesteşte // Liubica Ghiorghieva de la Televiziunea naţională macedoneană, vlashka redaktsia Iulie 2015// este cu adevărat stupefiantă. Graţie insistenţelor emisarilor săi şi cu promisiunea de a susţine candidatura Republicii Macedonia la adeziunea la Uniunea europeană, statul român a fost cât pe aci să obţină recunoaşterea existenţei unei minorităţi române de către Parlamentul macedonean. În ultimul moment, un deputat din opoziţie, de origină aromână, a blocat operaţia cerând lămuriri în legătură cu cei care s-ar fi declarat români la precedentele rencensământuri ale populaţiei. După verificarea datelor oficiale, foarte precise pe această temă în Republica Macedonia propunerea a fost abandonată din lipsă de argumente coerente. Încă puţin şi Aromânii deveneau români în Republica Macedonia. »

Tertio, îainte de a interpreta moral, politic, intelectual, luarile de pozitie privind « identitatea », nationalitatea, etc, este indispensabil sa iei în considerare rolul jucat de coruptie în tari sarace precum RM si mai ales Albania. Diplomatii si emisarii români, dar nu numai ei, exceleaza în arta de a flata (invitatiile într-un cadru oficial sunt greu den refuzat), de a momi (o promisiune generoasa acompaniata de un avans, o atentie, un început de subventie pentru o publicatie), de a santaja (daca te ajutam, asteptam si noi de la tine…, altcum se termina cu publicatia, nu va mai ajuta pentru bursa nepotului la Ploiesti), în alte cuvinte de a corupe. În Albania, unde emisarii statului grec constituie din acest punct de vedere un teribil concurent, situatia este special de trista. Oamenii trebuie sa jongleze si, sincer, îi înteleg si pe aromânii care se declara greci vlahofoni ca sa obtina permisul de munca (la albanezii musulmani e mai dramatic fiindca trebuie uneori sa-si schimbe prenumele si chiar sa se boteze ortodox) si pe aromânii care fac parte din clientela ambasadei românesti. Lasând la o parte micile avanaje punctuale si bursele de studiu, România da bani si pentru activitati culturale care au loc practic mai ales în aromâna. Din fericire recenta decizie votata de parlament prin care e recunoscuta minoritatea aromâna creaza o situatie noua pt ca intra în circuit inevitabil si statul albanez.

Deocamdata, emisarii români prezinta lucrurile ca si cum gratie lor s-a obtinut asa ceva, si sugereaza ca România va putea interveni în pregatirea noilor cadre scolare, jurnalisti, etc, si participa astfel la gestiunea minoritatii aromânesti.  Un detaliu amuzant, ba chiar terifiant pâna la urma  : textul de prezentare a noii legi prin care aromânii au fost recunoscuti ca minoritate în Albania semnat de talibanul basarabean Cubreacov este ilustrat cu o fotografie reprezentând un copil cu un fes alb tipic pentru albanezi în general, nu pentru armâni în particular, cu un steag tricolor ! (https://www.cotidianul.ro/aromanii-recunoscuti-prin-lege-ca-minoritate-nationala-in-albania/ ) Cam cusut cu ata alba, as zice.

Iata cum vad eu lucrurile.  In închieiere, voi cita întrebarea pe care si-o punea aceeasi Liubica Ghiorghieva în iulie 2015 când ne-am intâlnit si care ridica o problema pe care nu ar trebui sa o pierdem din vedere :

« Cum se face că statul român perseverează în pretenţiile lui de a proteja « Românii » din sud când a suferit eşecurile istorice pe care le ştim cu toţii şi când continuă să eşueze în tentativele sale din ultimii ani ? se întreabă ea manifestând o nedumerire nicidecum prefăcută. Cum poate cheltui atâţia bani pentru nişte rezultate atât de derizorii?