TRA ARMANAMI

Innovation and Learning to Manage Diversity in Governance,  Raoul Blindenbacher (ed.), este titlul cărții publicate anul acesta în Elveția de Fundația Convivenza. Ea reia comunicările prezentate la seminarul organizat anul trecut la Müstair  pe tema îmbunătățirii vieții și instituțiilor popoarelor autohtone fără stat propriu în Europa.  35 de experți din 15 țări europene, reprezentând o duzină de comunități culturale și lingvistice fără stat propriu au participat la seminar. Prinre aceste popoare autohtone/comunități culturale și lingvistice se numără și aromânii. Despre ei au intervenit Kristo Goci, Florentina Costea, S. Bletsas și Nicolas Caracota. 

I

« În calitate de participant la seminariile Convivenza, am transmis materialele la Comitetul pentru Minorități (Tirana), care, la rândul său, în colaborare cu Asociația “Armanji di Albanii”, a pregătit o masă rotundă cu toți liderii asociațiilor. Tehnica folosită de Convivenza pentru a determina nevoile pe termen scurt și lung ale comunității ne-a impresionat și ne va servi în activitatea noastră în viitor. Întâlnirea experților minoritari din întreaga Europă și nivelul ridicat al vorbitorilor sunt factori importanți în sintetizarea problemelor de dezvoltare », explică Kristo Goci, reprezentantul comunității aromâne în Comitetul naționalităților din Albania,în intervenția sa în engleză « The social status of Armanians/Aromanians of Albania » (Statutul social al aromânilor din Albania), care adaugă : « Vom folosi lecțiile învățate în cadrul seminarului în toată activitatea noastră, începând cu mediile electronice de învățare a limbilor on-line, profitând de experiența vlahilor din România în acest domeniu. »

« Pe baza cunoștințelor dobândite în timpul seminarului precedent, organizația noastră a decis să pună în aplicare o serie de măsuri discutate la Müstair. Unele dintre ele vor necesita o strategie pe termen mediu și lung, însă alte câteva pot fi puse în practică într-o perioadă mult mai scurtă, scrie Florentina Costea, secretara generală a Comunității aromâne din România. Astfel, ne-am angajat să continuăm să sprijinim programele/activitățile educaționale pentru copii;  să continuăm să creștem prezența și vizibilitatea limbii noastre în “lumea digitală”. Vom face acest lucru după cum urmează: în primul rând, vom lua legătura cu Facebook pentru ca meniul să fie disponibil și în limba armân/aromână; în al doilea rând, vom disemina pe scară largă platforma de e-learning dezvoltată în cadrul “Anveatsâ Armâneashti”; în al treilea rând, vom crea un podcast săptămânal în limba noastră, transmis în direct pe Facebook, la care vor fi invitați tineri din mai multe țări, precum și personalități cunoscute din comunitate. »

Secretar general al secției grecești a Biroului European al limbilor mai puțin folosite EBLUL, S.  Bletsas a intitulat intervenția sa « What Armans need to survive in Europe » (De ce au nevoie armânii pentru a supraviețui în Europa). El începe prin a reaminti că : « În timp ce la începutul secolului XX existau peste 500.000 de vorbitori de aromână, în prezent mai există doar aproximativ jumătate din acest număr, repartizați în Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia de Nord și Serbia, care sunt țările lor de origine, precum și în România, Germania, Statele Unite ale Americii și Australia. Cei mai mulți dintre ei sunt în vârstă. Aromâna, ca limbă minoritară, este amenințată. »

Printre măsurile luate recent, el citează două noi cursuri on-line pentru învățarea limbii aromâne și difuzarea unei cărți care propune o metodă destinată celor care nu sunt (încă) vorbitori de aromână. 3.000 de exemplare au fost déjà comercializate. « Viitorul unei limbi minoritare depinde de utilizarea acesteia pe portalurile online, pe smartphone-uri și în social media », precizează el trimțând la : https://www.vlahika.gr/

Intervenția lui Nicolas Caracota, în limba franceză, este intitulată « Les Armâns, un peuple régional très peu connu et parfois volontairement ignoré, dans une Europe en quête de son identité » (Aromânii, popor regional foarte puțin cunoscut și uneori ignorat voluntar, într-o Europă în căutare de identitate).  Pentru autorul acestei contribuții cu caracter mai larg :

 « Începând cu secolul al XIX-lea și precedată de unele farse, niciodată elucidate până acum, soarta vlahilor s-a schimbat și a reușit să le fractureze unitatea, ducând la o polarizare în jurul a două idei despre originea lor. Prima idee, care a fost acceptată de majoritatea lor, a considerat că ei sunt indigeni în nordul Greciei și că sunt eleni din punct de vedere cultural, deși vorbesc o limbă diferită, fără a se preocupa de originea acestei limbi. O a doua idee, apărută destul de târziu, se baza pe ipoteza că limba lor ar putea fi efectul romanizării populației antice după cucerirea romană a Macedoniei în 168 î.Hr. Această a doua idee, preluată de o mică minoritate, se bazează pe argumente strict lingvistice, care nu au fost niciodată unanim acceptate nici măcar în rândurile filologilor, dar care, cu toate acestea, au indus în mentalul colectiv al unei categorii a acestei populații ideea că ar putea fi de origine romană și, în consecință, negrecească. » 

Nicolas Trifon, 28.12.2022