TRA ARMANAMI

“Suflitlu a meu ari a lui mistico, bana a mea ari a l’ei mistiryiu.” Felix Arvers.

Vâ pitrecu aestâ șcurtâ isturie cu mini și Matilda cu elpidha câ va s-aibâ hăiri ti ațel’i ți minduescu la uspițâl’ie și la cheadițl’i a l’ei, la zorea ta si-u țâni tu banâ suțata cu unu omu. Angrăpsii aestu text ca unâ turlie di apandisi la antribarea “potu s-hibâ soț oamińi cu minduieri ahoryea?”
U cunuscui Matilda tu brumaru 2001. Nâ apruche n casâ niscânțâ membri di-tu pareia “Pilisterlu” ta s-nâ da urnimii tu tsi mutreaști strańili cu cari s-ișimu tu migdani. Pânâ atumțea u vidzui mași di largu. Zburâi niscânti ori la tilifoni cu ea. Îl’i grii la niscânti andamusi ama canâoarâ nu vini. Tu apriru 2002, vidzândalui câ si-aproachi dzuua cându va si-ncl’idă 75 di ańi, îl’i feciu pripunirea si-adaru unâ carti trâ ea, angrăpsitâ di soțil’i a l’ei. Fu sinfună și ași si-amintă “Cartea di vreari trâ Matilda” (cartea alinci tu sumedru 2002). Cartea nâ apruche multu și ași agiumsimu oaspiț.
Tu ațel’i ańi, iluzia ali unimi tu lumea armâneascâ nica bâna. Sigura, eara ncâceri și câtiyurseri anamisa di doauli “parei” di Armâńi di-tu Românie (ațea ți andrupa idheea câ Armâńil’i suntu Româńi și ațea ți dzâțea câ Armâńil’i suntu mileti ahoryea), ama oamińil’i nica si urdina unu cu alantu, adyeafuru di minduiarea ți u avea. Radicalizarea tu lumea armâneascâ di-tu România easti vârtoasâ di-tu 2005, cându s-feați câftarea ca Armâńil’i s-hibâ pricunuscuț ca minoritati națională tu Românie.
Uspițâl’ea a mea cu Matilda tricu unu chiro greu nihema ma ninti di radicalizarea di-tu 2005. Tu bitisita alu avgustu 2004, Comunitatea Armâneascâ di-tu România îndreapsi prota ediție a “Dzâliloru a Culturâl’ei Armânești”. Earamu ș-mini aclo și țânui unâ cuvendă trâ cartea alu George Vrana, “Paradoxurile ali identitati.” Niheamă chiro dupâ ți mi turnai di Custanța, u câftai Matilda pi tilifoni. Mi vâryi multu ti ațea ți s-feați Custanța (ama vahi ma multu angrica ațea câ Mtilda mi duchea câ hiu tu “pareia” a ațiloru Armâńi ți s-luyursea mileti ahoryea). Matilda eara multu perieryă. Avea mirachi si știbă tut ți s-fați tu lumea armâneascâ. Hâbăril’i li apruchea di la turlii-turlii di oamińi. Cu tuti câ avea multâ ducheari critică, niscânti ori bâga besă pi oamińi ți a ńia îńi pârea psefțâ (hâbarea ti ți s-feați Custanța îl’i vini di la ahtări oamińi). Nu zburâmu atumțea meși di dzâli. Prindu Cârciunu, Matilda mi câftă s-nâ l’irtămu și s-trițemu sârbâtoarea cu suflitli isihi. Fui multu minatu câ țe ea eara unâ leyendă ama ștea si s-facă și ńică atumțea cându prindea.
Tu 28-li di yinaru 2005, Matilda zburâ la Academia Română ti criza di identitate pritu cari trecu armânil’i. Nâ ghinuim. Îńi păru arați. Îńi dzâsi mași câ nu va mi ariseascâ ți va sâ zburascâ. Tu apriru 2005 Comunitatea Armâneascâ feați câftarea di pricunușteari a Armâńiloru ca minoritati tu Românie. Ti Matilda fu unu anu multu greu. Mârazea și nvirinarea u feațirâ si-angrăpsească ațelu di-tu soni brânu (treilu) di poezii a l’ei: “Tableti cu ńeari și cu heari”. Aesti poezii furâ tipusiti tu cartea “Poeme Aromâne”, Matilda Caragiu Marioțeanu, Editura Academiei Române, București, 2006 (cartea alinci tu bitisita a anlui). Mini aprucheai cartea tu protu di șcurtu 2007. Matilda îńi gri la ea. Îńi deadi cartea și îńi dzâsi câ hiu ș-mini tu carti. Îńi angrăpsi și unâ dedicație:
“Trâ Alexandru Gica (Aléxandhros) și trâ fumeal’ea a lui, cu vreari și-cu ponu di-tu hicati, Matilda Caragiu Marioțeanu.”
Poezia trâ mini easti la frândza 293 (tu dedicație, Matilda angrăpsi numa “Aléxandhros” ta s-hibâ sigurâ câ va s-duchescu cari easti poezia trâ mini).

Aléxandhros
Matilda Caragiu Marioțeanu

Ti-alumtași di mi-anichisiși,
Aléxandhros…
La tuț tini-alâgași,
Di tuti ti mini-nvițași
Aléxandhros…

Cu greu pi cali mi aduseși
Aléxandhros…
Tu carti mi scriași,
mușatu mi cundil’eași
Aléxandhros…

Vrearea ca di mumâ u-agrâșiși
și mintea ț-u turnași,
dipu nu ti minduiși
Aléxandhros…
Câ noi tuț n-alâsași,
Cu șteari ti-alăxiși,
Aléxandhros…

Nicolae Saramandu nâ avea câftatâ tu ațelu chiro, a ńia și alu George Vrana, si-angrăpsimu niscânti texte ti revista “Studii și Cercetări Lingvistice” trâ Matilda, ca unâ tińiseari trâ yiurtusearea di-tu 20-li di alunaru 2007, cându Matilda încl’idea 80 di ańi. Textul alu George “Matilda Caragiu Marioțeanu – poezie și limbă” zbura și trâ năulu brânu di poezii angrăpsiti di Matilda. Dzâțea George tu ațelu text: “având în vedere că personajele ce fac obiectul acestor poeme ocazionale sunt ușor descifrabile, ar trebui să trecem dincolo de anecdotică și să căutăm arta. Același lucru l-aș recomanda chiar personajelor în cauză.” Urnimia alu George mi-agiută atumțea. Duchii nvirinari anda ghivasii poemlu. Duchii și revoltă câ țe Matilda nu avea dhichi: mini nu mi aveam alăxită. Earamu idyiul omu, aveamu idyili idhei. Paraxinu, ama ducheamu și niheamă pirifańi câ țe Matilda mi hipsi tu unu poemu a l’ei. Cu urnimia alu George tu minti ghivăsii și alanti poemi. Niscânti suntu capodoperi. Aduc aminti aoa mași poezia “Cărțâli a meali” ți easti genială.
Ditu “tabletili cu heari” s-ducheaști drama ți u bână Matilda. Nu putu sâ-l’i achicâseascâ ici ațel’i Armâńi ți minduia câ suntu mileti ahoryea (cu tut copuslu ți-lu adră). Ş-niți mulțâ di aeșța nu puturâ si-u achicâseascâ Matilda.
Noi Armâńil’i himu (nai ma mulțâ di noi) oamińi cu șubei. Minduim ti alantu câ ari vârâ sinferu, câ nu easti chischinu. Himu unâ mileti di oamińi singuri.

Unâ thimiseari cu Matilda. Earamu unâ oarâ di dzuua a l’ei, 20-li di alunaru, acasâ la ea cu Zoe (Ciona) Geacă. Vini shi Doru Vasile Ionescu ți fu șef la Radio România Internațional (și Secretar de Stat la Departamentul ti Româńil’i di pisti Tut). Matilda nâ pârâstâsi cu unu sumarâsu alu Ionescu: “aești doil’i suntu ehțri a mei”. Zoe avu unâ fotisi tu ațelu sticu di oarâ și dzâsi: “himu ehțri ți ti voru”. Matilda sumârâsi iara. U arisi expresia și u dzâsi iara: “ehțri ți mi voru.”

“Poț s-hii soțu cu unu omu ți minduiaști altâ turlie di tini?” E, s-poati, ama easti multu zori. Lipsești s-hii ndilicatu s-nu lu-agudești alantu ama niți s-nu aruț nanâparti cândâseril’i a tali. Angreacâ unâ idhee ma multu di suțata cu unu omu? Nu știu si-apândâsescu la aestâ antribari.

Dorlu di Matilda. Matilda eara multu mușatâ. Cându ișea tu migdani, ică apruchea oaspiț, si-andridzea câtu cama ghini. Avea angâtanu ti cum si-aspunea tu lumi. Mușuteața si-ampiltea la ea cu pirifańea ș-cu duchearea esthetică. Avea și instinctu di theatrină. S-minduia la moarti și dâdea a soțloru ńiț dhoarâ ta si-u aducâ aminti tu chirolu cându nu va s-mata hibâ.

Îńi si fați doru niscânti ori di Matilda și atumțea caftu iți toru ńi-armasi di la ea.

Alexandru Gica.
11-li di marțu 2011.