Nous avons reçu de la part de Stamatis Beis, de l’Académie d’Athènes, le communiqué suivant concernant la journée d’étude consacrée à l’aroumain qui aura lieu bientôt ainsi que la liste des participants puis le programme de cette manifestation.
Pe 1 ianuarie 1901 apărea în cotidianul Adevărul anuntul care urmează semnat “Marin”. Îi multumim lui Cosmin Manolache care a dat de el în cercetarile sale în arhive si ne-a trimis documentul scanat care figureza la sfârsitul anuntului. Întrebarea este : Cine stie ceva despre această Confesiunea ortodoxă a aromînilor Sf. Nicolae care pare sa fi avut un program ambitios ?
Urmare a unor luari de pozitii legate de spinoasa chestiune a asa-zisilor « Aromâni », termen abuziv utilizat în România de mai mult de un secol si în virtutea dreptului la replica, pe care îl invocam in calitate de cunoscatori avizati, Consiliu Armânilor, ONG înregistrat in Albania, reprezentând o larga categorie de asociatii din totalitatea statelor unde locuiesc Armânii, supunem atentiei Domnului Ion Aurel POP, presedintele Academiei române, urmatoarele reflectii, profitând de înalta sa prezenta la Paris.
Publicat în 1880 de Societatea de cultură macedo-română (SCMR), un an după înfiinţarea ei, Albumul macedo-român a făcut vara aceasta obiectul unei ediţii anastatice, care constă în reproducerea unei tipărituri prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. Aceste procedee sunt folosite deseori pentru carţile ce conţin gravuri în chip de ilustraţii din perioada care precede invenţia fotografiei. Rezultatul obţinut astfel este cel mai fidel posibil ediţiei princeps.
Aveamu ananghi di niheamã kiro tra s-potu sã-nyrãpsescu ti filmulu alu Toma Enache. Cathiunu cari mutri aestu filmu ari ananghi s-mindueascã multu kiro la atseali tsi li vidzu…
Mini lu mutriiu filmulu cu mintea shi suflitlu la unu armãnu cari bãnã tu aestã colasi ,“experimentulu Pitesti”, shi cari tipusi Madrid, la 1963, cartea “Pitesti” shi ma amãnatu tu Romãnii : “Pitesti – centru de reeducare studenteasca”
Tu prot di sumedru, la Pro Cinema di Bucuresti, s-feati premiera a filmului “ Anamisa di Pidimo si Amin” , tu regia al Toma Enache, dupu scenariul minduit di el, deadun cu Elena Enache , redactori RRI si Eugen Cojocariu,secretar general a idyiului postu.
Pi arbinisheashte, armâneashte shi româneshte (trad. din albaneza : Oana Anca Mihaela Glasu)
Ju falenderoj nga zemra Z. Kira Mantsu, për fjalët e ngrohta dhe vëmendjen e vazhdueshme treguar ndaj krijimtarisë sime. Veçanërisht, ndaj Sokrat Buba… ”Fitoi romani për vllehët!”, shkrojtën gazetat shqiptare mes të tjerash, kur atij ju dha çmimi i Republikës, dhe unë ndjeva një krenari të veçantë.. Krenari për atë që isha dhe deri atëherë më vinte turp ta shprehja.Krenar se kisha bërë diçka për popullin tonë të panjohur e lënë në harresë, shpërndarë gjithandej trevave të Ballkanit.
Romanlu Socrat Buba, alu Thanas Medi, adus pi armãneashti di Andon Kristo, easti protlu cari zuyrãpseashti unu chiro ditu bana armãnjiloru ditu Arbinishii: intrarea tu bana mudernã a fãrshirotsloru “nomadz”, tu chirolu a comunizmolui cãndu, cu zori, alãsarã soia di banã traditsiunalã shi dipusirã tu “casi”, tu hoari, cãsãbadz. Romanlu ahurheashti cu zboarãli a marilui scriitoru arbinesu Ismail Kadare:” Nitsi unu popul nu vrea alãsai ta s-chearã”. Thanas Medi ncljinâ aestu romanu: “Armãnjilor, ca un plãngu ti suflitlu ditu soni!”
În facsimilul de mai jos este mesajul complect pe care
Max-Demeter Peyfuss mi l-a trimis pe 18 ianuarie 2006 dupa ce a citit cartea
mea în franceză apărută în 2005 despre care vorbeşte la început. Voi relua si
comenta doar paragraful în care este vorba de eventuala recunoaştere a
aromânilor ca minoritate în România.
Blestemul a supravietuit în sud-estul Europei ca formă de răzbunare sau, mai degrabă, ca o formă justițiară. El a persistat în lumea balcanică de-a lungul anilor, iar aromânii sunt cunoscuți printre slavi drept oameni care dețin magia/puterea acestor cuvinte malefice. Două materiale recent postate de Vlatko Dimov pe blogul său[1].
